Aurel Sibiceanu

Auliu, ce e aici !De haram să-mi fie,
mă mai salvează doar o sf. liturghie !

După catrenul ist
mă simt cu \"barba rade\"!
Și așa gingaș îmi șade !

Felicitări, Ioan

Iaca, în vremuri de menghină economică, Domnia ta ai găsit oamnei de spirit, crăițari, și duci mai departe munca de lampadofor... Să vă dea Dumnezeu sănătate !
De remarcat deschiderea oferită unor poeme prin trecerea lor în straiul limbii engleze. Nu e prima dată când ardelenii simt că trebuie să dea samă de vremea în care au trăit, să o smulgă din durată și să o încerce în dăinuire...
Ai ajuns la nr. 3, se cheamă că de acum lucrarea ta stă sub semnul Treimii Celei Cerești...
Să fie cu spor,de aici și până în veac!

\"domnule Sibiceanu, rime, măsură, ciuciu... dar mi-a plăcut. vă țin pumnii :)\"
(Radu Ștefănescu)

Așa e, domnule Radu; merg mai mult pe rostire actoricească, unde e ok... Epigramiștii s-au prins de asta și mă tolerează ca pe un copil.

Apoi,
cu damele sunt...vameș,
necruțător și galeș.
(cam feștelită rima - dar cu o pauză teatrală camuflez beleaua)
Ia, îmi ieși chiar și un oximoron !

Mulțam de găzduire, Nea Ioane.

Vreau și eu în vamă,
dar să vadă numai luna
cum le vămuiesc pe dame:
înceeet, una câte una...

Paul,
cred că i-ar fi plăcut și Bardului de la Mircești,
cu toate că te-ai aplecat puțin și înspre Bacovia.
E de prisos să mai spun că ești un profesionist,
că stăpânești povestea și lași loc
și pentru povestea cititorului.

Cu plăcere las un semn care cheamă cetitorii;
sper să vină și cei care sunt
în căutarea identității lor poetice, sper...

Paul - să fie primită lumina pentru cel dus... Cu prietenie.

D-le Silvestru - așa este, a fost Cavalerul Dreptății și Pronia se va îngriji de sufletul lui...

D-le Grigore - mă așteptam la invocarea gestului lui de a solicita despăgubiri... Numai că nu le cerea pentru el, ci pentru o fundație de binefacere... Asta e, se minte în continuare prin omisiune. Cele despre care spuneți că s-au prescris, nu s-au prescris, au fost o încercare pentru Justiție și nu a trecut-o, din păcate. D-l Paraschiv ar fi câștigat la CEDO. Chiar în acei ani, în care Paraschiv era supus la tratamente inumane, România era parte semnatară a unei legi internaționale, care incrimina și pedepsea cele pomenite. Legea aceasta este valabilă și azi și are aplicare retroactivă.

Dea Domnul ca trecutul să fie revolut.

Consider că Lumina pusă aici de Dumneavoastră arde simbolic
pentru Vasile Paraschiv, cel acum privegheat...
Viața merge înainte, aidoma și nepăsarea noastră,
ale cărei otrăvite roade se rumenesc acum,
chiar sub ochii noștri...

De data asta, mâine va fi numele lui\"prea târziu\".

LIM simte că primăvara ce va să vină e mai aproape,
simte ghioceii foșnind sub zăpadă?
Altcum nu-mi explic cum de scrie așa de frumos despre moarte,
că îți vine să te îndrăgostești de ea ca de adevărata iubită...

Mână sigură de poet, text dens, scurt, percutant,
o \"zgârcenie\" de lux, un poem pentru Carte.

Un argat fără simbrie este proverbul,
aidoma ciocârliei, mierlei și a altor minuni
trimise omului de Domnul,să îndure sudoarea muncii.

Și de data aceasta aveți \"mierea\" care face dragul de carte mai mare. Ușor-ușor, eseurile Dumneavoastră se strâng aici și sunt de folos oricui vrea să fie un om întreg.

Îmi plac citatele scurte dar cuprinzătoare, pe care le inserați când și când, care-s și lămuritoare, dar și mărturisitoare despre întocmeala lumii vechi.

Cu mare bucurie reiau spusa lui Iorga despre țăranul nostru, la fel de caldă, luminoasă și concisă cum este în întregul ei cuvântarea lui Rebreanu,\"Laudă țăranului român\", rostită la recepția prilejuită de primirea lui în Academia Română.

\"E cel mai cinstit,-țăranul- mai moral și mai harnic din locuitorii țării, și așa a fost totdeauna. Când boierimea păstrase numai puțin din bunul spirit al timpurilor vechi, când moleșirea începea s-o cuprindă, când nu mai știa să se lupte, când nu prea știa să lucreze, sapa n-a căzut din mâna țăranului, toporul i-a rămas la îndemână: țara a rămas bogată, fiindcă pământul a fost lucrat, și, dacă ar fi fost cine să poruncească, să spuie cuvântul ce se aștepta, din aceeași mulțime răbdătoare și harnică s-ar fi ivit și cine s-o apere.”

Că așa a fost nu mă îndoiesc, \"grație\" multor șugubine prilejuite de retrocedări de pământ și averi colective, am avut oazia să văd noian de acte domnești, de cancelarii locale, acte ale obtilor moșnenilor; toate mărturiseau o bună și dreaptă așezare a țăranului în viață, grăiau despre neîngrijorarea lui pentru ziua de mâine. Cu timpul au crescut și lăcomia vecinilor țării,și sgârcenia boierului din lăuntru, și țăranul a început să semene și cu cel descris de Dumitru Drăghicescu.

Proverbe și ziceri avem, chiar un tezaur; e drept, unele-s păguboase, merită să le scoatem din atitudine. Sper că eseul de față va fi citit și de cei care caută înțelepciune prin alte limbi, franglezite foarte. Și cel specializat are aici multe de-a gata și pentru bun folos. Ca să nu mai vorbesc de câte pot găsi poeții în proverbe și ziceri: chilimuri de cuvinte, semețe peripeții în logică...


Cu prețuire

De la o vreme, oriunde am privi avem în față
această oglindă exigentă, pe care cu măiestrie
simplă și curată ați închipuit-o în aceste versuri

Dar, să nu devin patetic, mai avem de \"dovedit\" atâtea !

Omagiile mele

Zice Tata Mitru despre tabla înmulțirii:
\" eu o aveam în buzunar în clasa a-I-a!\"

Așa-i, stârpi-le-ar Domnul reaua fire,
că din înmulțire îți făcură împărțire...

Am citit, mi-a plăcut
și am concluzionat
ca Cincinat:

Ce onoare și plezir
să fii rudă
cu Shakespeare !

Radu mi-a dat peste vaccin, să nu mă ascultați azi, mă doare mânuțaaa!

Cu oameni ca Dumneavoastră, Doamnă Vali, România va mai avea viitor.
Excepțională poveste-reportaj - vin și eu lângă ea cu luminița mea de copil(sic, sunt născut pe 01.06!)

La mulți ani !

Nu știu dacă am făcut o analiză bună sau rea, e doar un punct de vedere, am încercat să nu greșesc față de niciuna dintre părți, dar, dacă tu zici...

Nu înțeleg de ce spui că este o diversiune, sunt false cele spuse despre Groșan? M-ar bucura f. mult. Oricum, eu voi ține în continuare la el, îl și înțeleg de ce nu a avut curajul mărturisirii.

Văd că tărășenia asta deranjează multă lume; mi-e și teamă să mă întreb de ce. Sunt opinii atâta de sancționarde, și de o parte și de alta, încât mi s-a tăiat și cheful să mai continui cartea de mărturisiri & probe, cu acest subiect. Mă gândesc dacă nu ar fi cazul să mă duc la cei care mi-au distrus o bună parte din viață și să-i rog frumos să mă lase să-i pup în fund.

Ioana,

Nici nu știi ce greu îmi va fi până mâine, când voi cumpăra păstrăvăria moftangiului, pe care l-ai prezentat în așa fel încât mi-ai stârnit invidia cea bună ! Să nu fii \"de diochi\", că în grozavă coadă de pește ai încheiat! Am mai pățit așa in cazul \"Cărții viselor\", a lui Jack Kerouac ! Dar, parcă nu a fost așa ! M-ai scăpat de 17,95 roni !

Iată și superba coadă de pește:

\"Plasarea asta e o cursă pentru naivul cititor, care nu va găsi aici subiect, nu va găsi poveste captivantă, “vână de povestitor”, poate doar un roman programatic, un răsfăț rafinat pentru inițiați!\"

În regat puțini erau volubili. Despre mărturisire, așa e, după cum am spus și eu:

\" pe informatorii din zona literaturii și artelor, alții decât cei care au consimțit să toarne contra cost, nu i-a oprit nimeni să pună dosarele de colaborare pe rolul instanțelor de judecată. În acest mod făceau dovada bunei lor credințe...\"

Acum cred că și cei care au colaborat pentru bani puteau să apeleze la o mărturisire vindecătoare...

Va învia, deja se știe,
dar pîn-atunci mai e.
O veșnicie!

Djamal aduce cuvintele
și țese cu ele o frumesețe melancolică,
așa cum ne-a obișnuit...

Ca întodeauna, celelalte urme din poemele sale
sunt ale lui Dumnezeu, ca întodeauna,
cetind poemele Dumitale, Djamal, simt că sunt viu,
simt cum vii către mine ca prieten,
simt că avem aceleași bucurii, aceleași lacrimi...

Toate acestea mă îndeamnă să-ți trimit
foșnetul luminos al unei stele

Cu bucurie

Bine că e pace multă pe la noi!
Jucăm în filmul milenar:
\"Pocnind din bici pe lângă boi.\"

Nea Nelule, citesc și recitesc epigrama asta a Dumitale.
Cred că iar ai luat caimacul! Aș veni cu steaua dar
mi-e teamă că paț ca Mitică Cosmicu(Prunariu),
căruia îi dădeau rușii peste mâini, ori de câte ori
voia să facă și el o manevră la rachetă...
Atâ mi-ar mai trebui, să mă bage epigramiștii
în mașina de pedepsit lupul...

Cu multă căldură,

Nea Aurel

Mulțumesc pentru cuvinte și licuriciul din miezul iernii! Cartea este mult mai \"spumantă\" și sper să o dau gata anul acesta. Ai un exemplar pus de-o parte. Multă, multă sănătate îți doresc și să faci hăinuțe licuricilor, ca și până acum !