Poezie
Fabulă cu prieteni
1 min lectură·
Mediu
Ei cu spade lunge mă îndepărtează,
cu vorbele mele mă clevetesc,
își închid casele
cu ospețiile mele vechi...
Au turme și ogoare, corturi și țarcuri,
au șoimi de vânătoare
și surâsul vânăt-amărui…
...au femei liniștite ca tutunul
închis în sipet de argint,
deschis de vânturi
și de tine,
prea plinule de iubire ...
În dragostea de ei mi-e toată truda...
Cu sângele îi apăr de stihii...
dar ei tot îl găzduiesc pe Iuda;
eu doar prin lacrămile lui Iuda
pot vedea începutul lucrurilor.. .
De împiedicarea lor pe Cale,
nu cumva o vină am și eu,
nu cumva Î-L uit pe Dumnezeu
în iarbă, printre blândele furnici,
în rouă…
P.S. A-L uita pe Dumnezeu,
fie și printre lucrările
Mânurilor Sale,
consider că este o atitudine
vulgară a mea, un gest trufaș, menit
să-mi justifice deriziunea ...
002450
0