Poezie
Prezumții
1 min lectură·
Mediu
faptul de a exista
nu înseamnă nimic
sau aproape nimic
omul n-are decât o viață
prea puțin
pentru câte căutări și eșecuri îl așteaptă
rațiunea
această povară a minții
este ruptă de viață
lumea rămâne o simplă aglomerare de lucruri
despărțită de drumuri
punctul din care privim spre infinit
fără să-l cuprindem
mă înspăimântă mereu ziua de mîine
cu necunoscutele ei
niciodată nu-ți poți planifica viața
există întotdeauna o variabilă nefericită
care-ți tulbură apele
depinzi de starea de grație a Cosmosului
de alinierea planetelor
de traiectoria Planetei Nibiru
nu poți avea o clipă de liniște
suntem prea mici
prea scunzi
în raport cu Calea Lactee
cu alte căi
cu Dumnezeu
ne-am născut dintr-o regretabilă eroare de calcul
intergalactic
dintr-o aberație absurdă a materiei
și nu contenim să ne mirăm că suntem
(așa cum ne place să credem!)
fără să fim…
002245
0