Augustin Apostol

Atingeri, șoapte, mângâieri Mister de stele întâlnesc. În sclipirea ochilor tăi, Acum mă regăsesc. Lumini difuze, muzică și vise Îți dorești ce nu poți atinge, Spiriduși, zâne și magice

Aromă de amintiri, grațios la ore fixe, prin note grave șiroiesc. Verde crud, împletit în portocaliu și suflete vechi, scoate la iveală praf de rău înfăptuit demult. Culori neștiute și pași fără

Privesc la tine, piatră tristă Apus de drum acum veghezi, La căpătâiul meu domnești semeață Și de viață mă ferești. Înfuleci nesătul, suflete nevinovate Ce nu au cerut a fi create. Dar uiți

Marionete și umbre, îmbrățișate-n amintiri palide, ademenesc în noapte clară, Luceafăr înghețat în frică de prezent incert. Armuri călite-n bătălii trecute, purtate sunt acum de îngeri nevăzuți,

Trăiesc prin tine și mă eliberez de eu. Porți închise deschid drumuri nebătătorite prin colb contopit în destin deja scris... îți alungă privirea pierdută în prezent halucinant. Timp corect, deja

Îți spun noapte bună Și te las să adormi. Purtat pe aripi de vânt rebel, Mă strecor în visul tău. Înconjurată de ființe diafane Mă aștepți zâmbind. Știai că voi veni, nu aveam cum să-ți

Privesc mirat în ochii tăi Și mă întreb de-s plini ori goi, Tainici și intunecați, Cu timp pentru noi doi. Înlănțuiți în gânduri, ne pierdem în culoare, Inocență și mister, În parfum de

Curg prin vârfuri ascuțite și mă smulg din gheare însângerate, pășind printre umbre de mătase, privind la suflete ce se-nalță grațios în adiere de sunete mute. Săgeți otrăvite cu șoapte întunecate,

Jumătăți de goluri, Întrebări neînțelese. Minute întrerupte, Lumina prin Divin. Șamani neîmblânziți, Sânge șiroind. Voodoo.. Priviri fără de viață. Mă-ntorc fără să plec, în.. Þărână. E

Înfiorat, te privesc nemișcat. Ochii tăi verzi transparenți, mă înfricoșează. Angelica ta înfățișare, ascunde gânduri diabolice. Ești zână sau diavol? În muzica ce ne-nconjoară, aud liniștea