Răsărit de apus
Aromă de amintiri, grațios la ore fixe, prin note grave șiroiesc. Verde crud, împletit în portocaliu și suflete vechi, scoate la iveală praf de rău înfăptuit demult. Culori neștiute și pași fără
Șoapte de lună plină
Marionete și umbre, îmbrățișate-n amintiri palide, ademenesc în noapte clară, Luceafăr înghețat în frică de prezent incert. Armuri călite-n bătălii trecute, purtate sunt acum de îngeri nevăzuți,
Glas de litere
Îți spun noapte bună Și te las să adormi. Purtat pe aripi de vânt rebel, Mă strecor în visul tău. Înconjurată de ființe diafane Mă aștepți zâmbind. Știai că voi veni, nu aveam cum să-ți
Obsidian
Înfiorat, te privesc nemișcat. Ochii tăi verzi transparenți, mă înfricoșează. Angelica ta înfățișare, ascunde gânduri diabolice. Ești zână sau diavol? În muzica ce ne-nconjoară, aud liniștea
