cotidian

nea Gore bea vin în timp ce amicii joacă rummy pe bani prea mult zgomot, spune el, pentr-o lume-așa mică într-o lume-așa mare nea Gore e poet și privește de sus piesele mici întotdeauna cu vinul în față e poet, privește prea sus și nimeni n-ascultă claxoane, înjurături avioane spune el cu ochii pe cer atenție, cad firme și cărămizi departe cântecul păsării și sunetul ploii pe firul de iarbă plâns de copil vreau să aud cum se crapă de ziuă și râsul dimineții cu soarele-n vârful nasului nea Gore privește de sus