Fu sau nu fu tută* rău!

\" A se consulta DEX-ul înainte de a se da cu părerea sau replica \" Paul Bogdan Cum problema e acută, Vin și pun azi, întrebarea: Inspirația-i fu tută, Sau… fu tută autoarea? Personala, de cu zori Zăcu-n editură, mută Căci, atâția editori Au decis: musai fu…tută! Poate fu în cap căzută Autoarea? Din condei Nu tăcu, bre, nici fu tută, Atunci… las’, că i-o trag ei! Poate-avu vreo fierbințeală, Ca topită într-o tută** Și-a făcut la mulți morală ?! Apoi, de-i așa, fu tută!… Ducă-se! Pe cal, pe roți, Către zarea așternută, Că, se zice, de noi toți, Fata fu…mă, rog, fu tută! Azi, deși problema-i veche, Încă este dezbătută: Oare… fu într-o ureche?! Poate fu, sau… nu fu tută?! * tută, tute, s.f.(reg) Persoană care vorbește vrute și nevrute, prostănac, tont **tută, s.f. vas dintr-un material refractar în care se topesc minereurile