ornice cu batic

opriți dracului ornicele astea bolnave de vor să ne culce de tot, ornicele astea cu baticuri mânjite de tămâie de-au trecut de-a rostogolu' prin iad, crescând focul cu ninsoarea robinetelor, înarmate cu ciclopi deghizați în uşi și cu buzele rujate de-un melc roşu numai bune de-nroșit cururile dracilor. sună și sună și sună și sună și sună ca să ne-adoarmă iar, să ne culce la loc, definitiv poate, în sicriele cu tuse seacă pe care le-mbraci trăgându-ți pielea peste ele (aceeași mărime la sicriu pentru toți!) și ca să-l trezească pe Marele Ornic până nu-l ciugulesc în întregime cei şapte purici de pe picior. tăceți, ne-am săturat! nu vedeți că iepurii s-au tuns zero-n cap de zici că-s pisici mai mici? opriți-vă! s-au topit toți elefanții din copaci, n-au rămas decât trompele uscate. vă rog, cineva, dați-mi o urechelniță! vă dau oricât! oricât numai dați-mi una! … şi totuși, mi-e puțin milă. doar un ornic cu rotițe lipsă urlă atât de mult și des.