despre culori

“onorată instanță, dacă se poate aș dori să preiau primul cuvântul. nu am de gând să vă rețin prea mult și nici nu vreau ca apărarea să-și răcească gura de pomană. degeaba s-a străduit inculpatul să-și procure cel mai bun avocat din oraș. putea să-l ia pe cel mai bun din lume, nu ar fi schimbat situația cu nimic. niciun avocat de pe pământ nu poate pune la îndoială un lucru obiectiv adevărat. nimeni nu poate susține, de exemplu, că mărul, atunci când îi dăm drumu’, cade în sus. se știe de când cerul și pământul că mărul cade exclusiv în jos. acesta este un fapt obiectiv adevărat. obiectiv adevărate sunt, de asemenea, și argumentele pe care le voi prezenta în continuare, argumente ce îl condamnă pe inculpat la pedeapsa supremă. în ultimii ani, colorologia, știința care se ocupă cu studiul culorilor, a avansat considerabil. apar din ce în ce mai multe studii și descoperiri legate de domeniul culorilor. de unde, acum câțiva ani, puteam spune despre culoarea unui obiect doar dacă este deschisă sau nu, acum putem determina cu precizie nuanța, tonalitatea, intensitatea și saturația acesteia. colorologia este considerată cea mai importantă știință actuală, fără de care noi, orbii, nu am putea avea o înțelegere la fel de profundă a lumii ca cea pe care o avem acum. iar noi, datorită colorologiștilor țării noastre, suntem cei mai pricepuți la culori din întreaga lume. așadar, pentru a vă putea convinge de vinovăția inculpatului, am adus astăzi cu mine o portocală, niște mentă și câteva frunze. despre portocală știm, datorită colorologiei, că este albastră. mai albastră, spun unele studii, decât noroiul. am să vă rog să pipăiți coaja portocalei și să remarcați că denivelările acesteia sunt asemănătoare cu cele de pe obrajii pistruiați ai acuzatului. de asemenea, vă invit să simțiți mirosul mentei, despre care știm, datorită colorologiei, că este albastră. observați asemănarea dintre aroma ei și mirosul mâinilor acuzatului? începeți să pipăiți unde bat? în final, vă rog să remarcați că frunzele, albastre, așa cum ne spune colorologia, scot, atunci când foșnesc, un sunet asemănător cu cel pe care-l scoate cămașa acuzatului atunci când acesta se foiește. prin urmare, folosind exclusiv colorologia și principiile ei de bază, deducem că inculpatul nu poate să fie decât albastru. nu uitați, această concluzie este bazată exclusiv pe fapte obiectiv adevărate. ați observat și dumneavoastră că acuzatul are textura unei portocale, miroase a mentă și că sunete pe care le produce sună la fel ca cele emise de frunze. ori colorologiștii au demonstrat de nenumărate ori că portocala, menta și frunza sunt albastre. așadar, nu mai are rost să continuăm dezbaterile: acuzatul este albastru. având în vedere concluzia la care am ajuns și implicațiile ei, vă cer să-l condamnați numaidecât pe inculpat la pedeapsa supremă: vederea.”