Ariadna Petri

mâini de apă mă îmbrățișează indecise târându-se printre frunze de uitare o să dau drumul labirintului meu cascada va înghiți ultimul gând

iubesc orașul meu pe apă care nu există înalt și colorat ca o fiestă încremenită moment de strigăt de șarpe ecou de viață a zeilor fericire