¿De ce ești tristă acum?...
E numai dor nebun,
O viață egoistă.
A plâns iar universul,
Că nu te-ai pregătit,
Și-ai rătacit din nou
.....................
Părea să-ți fie bine,
Dar ai uitat de
Senin nu e,
Dar nici înourat,
Un pic de plictiseală,
Nimic de-nvidiat.
E răcoros,
Dar nu e frig,
Nu e pe înserat,
Nici dis de dimineață,
E doar o zi banală,
Dar e o zi din viață
...și-un
Cu clipele, incerc să lupt.
Un vis, privind in urmă, par.
Un gând, e amorțit acut,
Închis in globul de cristal.
Cândva zâmbea și soarele
Și cocheta-n oglinda apei.
Aseară au plâns
Au trecut în zbor cu anii
Zilele de școlăriță.
Reci de toamnă diminețe,
Ce-mi prindeau în păr, fundiță.
Rândunelele grăbite
Se strângeau în stol cuminți.
Printre frunze veștejite,
Zâmbea,
Luceafarul de noapte, s-a ascuns
Printre patimi ne-mplinite.
Cand rasaritul oaches a suras,
M-a ars din nou, cu raze otravite.
Amorul e un curcubeu,
O clipa coloreaza zarea si
Ma pierd ca un simplu calator,
In dorinte si vise ascunse,
Si tot mai mult, imi este dor,
De pasiuni confuze
Plutesc in propria minciuna,
Atat de grotesc, dar sublim.
Dorinta in creieri imi
Silentios, un ticait de ceas,
Mi-a rascolit placuta ameteala.
Din visu-mi vraja a ramas
Si-o falsa clipa senzuala.
Incatusata, de-o mizerie fatala
Si de prostime mediatizata,
Ma doare barfa
Ma pierd printre oameni,
Alerg prin vartej si nu ma recunosc.
Ades, tac si caut in valuri,
A existentei taina si unicul rost.
Mi-e frica de mine si vorbe in vant,
Ades, ma rapeste seninul din
De pasare calatoare as fi,
Spre tine as zbura nelimitat.
De pestisor marunt as fi,
Spre ochii tai ca doua oceane, as inota neincetat.
O floare albastra de-as fi,
As rasari, an de an, mai superba
De-atatea ori, am vrut s-alung iubirea undeva departe,
Sa n-o mai cant in versuri triste.
Adancul marii sa inece, fiorul sentimentelor desarte
Si lacat de otel amorului sa-i pun, in cetatuile
Cerul rosiatic m-a ademenit,
Pe taramuri neumblate.
Natura toata parca s-a indragostit
Si-a mele simturi fostau fermecate.
M-ai ametit cu a ta privire,
Noroc cu vantul, de ma racorea,
Iar
Sa ma trezesc in bratele tale, as vrea,
Sa te strang la piept
in revarsatul zorilor,
Sa-ti soptesc un secret
in plansetul norilor,
Sa ma pierd in misterele tale.
De dorul tau ma sting
ca un
Prin viata, mi-ai trecut pasind domol,
Cu sentimentele mi te-ai jucat, soptind usor.
O licarire ochilor mi-ai dat
si ai plecat,
odat...
Cand stele, calea-mi luminau
Si greierii cu viers
Se lasa noaptea peste sat,
Neobosita,ploaia nu se mai opreste.
Pe dealuri ceata si-a cladit palat,
Iar vantul printre crengi se tot foieste.
Din somn trezita,luna sta sa reproseze,
Ca i-a fost
Eu te zaresc,tu ma privesti,
Tresar incet,tu ma opresti,
Obraji-mi ard si ma cuprinzi
Si sufletul mi-l racoresti.
Oh...dorul greu,mereu m-apasa
Ce vis frumos, ce scurta transa,
Ce dulce,
Ai privit vreodata cerul instelat, in profunzime...?
Uitandu-ti sufletul dezghetat,in raceala emanata de exterior...
Ai simtit vreodata dragoste, in adancime...?
Lasandu-ti inima, frematand in
As vrea, in spatii selenare,
Sa ne plimbam cu carul mare.
Birjar ca sa ne fie luna
Si sa goneasca ca furtuna.
Si as mai face un mic popas,
Cand stelele stau la taifas
Si
Ce gol mi-e sufletul si ce durere ma apasa,
In ochii tai e doar otrava, ce viata-mi ruineaza.
Vrajita-am fost amarnic, de farmecul tau rece,
De-o inima inghetata, ce nu ma
