Poezii

¿De ce ești tristă acum?... E numai dor nebun, O viață egoistă. A plâns iar universul, Că nu te-ai pregătit, Și-ai rătacit din nou ..................... Părea să-ți fie bine, Dar ai

Senin nu e, Dar nici înourat, Un pic de plictiseală, Nimic de-nvidiat. E răcoros, Dar nu e frig, Nu e pe înserat, Nici dis de dimineață, E doar o zi banală, Dar e o zi din viață ...și-un

Cu clipele, incerc să lupt. Un vis, privind in urmă, par. Un gând, e amorțit acut, Închis in globul de cristal. Cândva zâmbea și soarele Și cocheta-n oglinda apei. Aseară au plâns

Au trecut în zbor cu anii Zilele de școlăriță. Reci de toamnă diminețe, Ce-mi prindeau în păr, fundiță. Rândunelele grăbite Se strângeau în stol cuminți. Printre frunze veștejite, Zâmbea,

Luceafarul de noapte, s-a ascuns Printre patimi ne-mplinite. Cand rasaritul oaches a suras, M-a ars din nou, cu raze otravite. Amorul e un curcubeu, O clipa coloreaza zarea si

Ma pierd ca un simplu calator, In dorinte si vise ascunse, Si tot mai mult, imi este dor, De pasiuni confuze Plutesc in propria minciuna, Atat de grotesc, dar sublim. Dorinta in creieri imi

Silentios, un ticait de ceas, Mi-a rascolit placuta ameteala. Din visu-mi vraja a ramas Si-o falsa clipa senzuala. Incatusata, de-o mizerie fatala Si de prostime mediatizata, Ma doare barfa

Ma pierd printre oameni, Alerg prin vartej si nu ma recunosc. Ades, tac si caut in valuri, A existentei taina si unicul rost. Mi-e frica de mine si vorbe in vant, Ades, ma rapeste seninul din

De pasare calatoare as fi, Spre tine as zbura nelimitat. De pestisor marunt as fi, Spre ochii tai ca doua oceane, as inota neincetat. O floare albastra de-as fi, As rasari, an de an, mai superba

De-atatea ori, am vrut s-alung iubirea undeva departe, Sa n-o mai cant in versuri triste. Adancul marii sa inece, fiorul sentimentelor desarte Si lacat de otel amorului sa-i pun, in cetatuile

Cerul rosiatic m-a ademenit, Pe taramuri neumblate. Natura toata parca s-a indragostit Si-a mele simturi fostau fermecate. M-ai ametit cu a ta privire, Noroc cu vantul, de ma racorea, Iar

Sa ma trezesc in bratele tale, as vrea, Sa te strang la piept in revarsatul zorilor, Sa-ti soptesc un secret in plansetul norilor, Sa ma pierd in misterele tale. De dorul tau ma sting ca un

Prin viata, mi-ai trecut pasind domol, Cu sentimentele mi te-ai jucat, soptind usor. O licarire ochilor mi-ai dat si ai plecat, odat... Cand stele, calea-mi luminau Si greierii cu viers

Se lasa noaptea peste sat, Neobosita,ploaia nu se mai opreste. Pe dealuri ceata si-a cladit palat, Iar vantul printre crengi se tot foieste. Din somn trezita,luna sta sa reproseze, Ca i-a fost

Eu te zaresc,tu ma privesti, Tresar incet,tu ma opresti, Obraji-mi ard si ma cuprinzi Si sufletul mi-l racoresti. Oh...dorul greu,mereu m-apasa Ce vis frumos, ce scurta transa, Ce dulce,

Ai privit vreodata cerul instelat, in profunzime...? Uitandu-ti sufletul dezghetat,in raceala emanata de exterior... Ai simtit vreodata dragoste, in adancime...? Lasandu-ti inima, frematand in

As vrea, in spatii selenare, Sa ne plimbam cu carul mare. Birjar ca sa ne fie luna Si sa goneasca ca furtuna. Si as mai face un mic popas, Cand stelele stau la taifas Si

Ce gol mi-e sufletul si ce durere ma apasa, In ochii tai e doar otrava, ce viata-mi ruineaza. Vrajita-am fost amarnic, de farmecul tau rece, De-o inima inghetata, ce nu ma

Marea Albastra si frivola mare, Mult, ma purtai in departare. Dorind sarutul tau fugar, Cu buze de copil strengar. Privirile imi inundai