Poezie
Lacrimi nocturne
1 min lectură·
Mediu
Se lasa noaptea peste sat,
Neobosita,ploaia nu se mai opreste.
Pe dealuri ceata si-a cladit palat,
Iar vantul printre crengi se tot foieste.
Din somn trezita,luna sta sa reproseze,
Ca i-a fost harazita ei menirea
Pe schimb de noapte sa vegheze,
Intreaga omenirea.
Coteste o stea pe a ei surata,
Cand norii or sa se rarefieze/
S-o lase si pe ea macar odata
Iubitul pamantean sa isi dezmierde.
Suflarea toata,doarme adanc...
Pe mine somnul,nu ma vrea fura,
Lasandu-ma amaraul sa mi-l plang,
Pan\' somnul...se va indura.
002.698
0