Poezie
Oda plebii
1 min lectură·
Mediu
Silentios, un ticait de ceas,
Mi-a rascolit placuta ameteala.
Din visu-mi vraja a ramas
Si-o falsa clipa senzuala.
Incatusata, de-o mizerie fatala
Si de prostime mediatizata,
Ma doare barfa lor banala,
Ce ma cufunda in tacere mata.
Doar chipul tau, se zbate zgomotos,
Ascuns in sufletu-mi ranit.
In simtaminte de prisos,
Se pare, iar am ratacit.
Hulita sunt de plebe, meschini si mediocri,
Ce vor sa-mi spulbere comoara venerata,
De arte-ndragostita si sedusa de misterul noptii,
In lanturi sa ma lege, pasiunea nu-mi va fi luata.
Voi nu aveti decat minciuna
Si aparenta ce va doare.
In noapte pentru mine se aprinde luna,
Iar ziua mangaiata sunt de soare.
Sub mastile cu aur poleite,
A voastre suflete murdare se ascund,
Hraniti cu ura si cu sentimente vestejite,
Scantei de egoism in ochii vostri se aprind.
Nu-mi pasa de principii si vorbarie goala,
Cu dragoste materna, cand ma saruta marea.
Ca nu m-ati inteles, mereu o sa ma doara,
Dar regele e timpul si-mi va aduce alinarea.
002826
0