Ara Sabău

triumfă liniștea instrumentelor arcușuri suspendate dimineți prăvălite din cer pretutindeni fluturi multicolori și degetele lui tremurânde frământându-mi

Existența mea plătește zilnic Plătesc să mă trezesc dimineața Plătesc morți fulgerătoare pe DN1 Plătesc la ghișeu bilete de călătorie în lumi imaginare Plătesc

Dimineți albe de spectacol Toate chemările risipite mă cheamă-n ferestre. Astăzi am întâlnire cu mine îmi aud pașii sunând de departe... Îmi

Nu veni încă nu mi-am formatat inima și-am vrut să uit ploaia de ieri ce m-a udat cu dezmierdări de la tine. Nu veni am de lucru cu inima mea cu

Eu știu că toată copilaria mea a rămas pe tărâmul acela... aș vrea ca-n zbor de la ferestrele timpului să o pot culege fărâmă cu fărâmă Să recompun un mare

Se apropie aniversarea frunzelor înecate de ploaie. Amintirea întâmplării mele vine din viitor nu din trecut. Iată ploaia aceasta acidă care va sfărâma în mine jocul complex al

Tată tu, mai puternic decât durerea de inimă mai tânăr decât viața mea mi-ai sădit iubirea pe locuri de muguri în cer însorit tată,

Rugă Lumină din lumină... Reflectoarele universului măsoară în mine trăiri nebănuite și-s mai bătrână decât atunci când îmi atârnam

În singurătatea aceasta nu mă știe nimeni Pot să-mi modelez ritmul cuvintelor Dupa ploaie sau uneori.... Curcubee Să-mi pedepsesc visurile

Joc Aș fi putut să fac să curgă apele Să mă mistui în acestea Sa ating cu inima-mi ploaia Să mă legăn în murmurul ei Aș fi putut