Poezie
joc de singurătate
1 min lectură·
Mediu
În singurătatea aceasta nu mă știe nimeni
Pot să-mi modelez ritmul cuvintelor
Dupa ploaie sau uneori....
Curcubee
Să-mi pedepsesc visurile
Să le înec în zodia leului
Și apoi să intru în mine însămi
Ca-ntr-o casă închisă
Să dau foc amintirilor născute
Din indiferența mea
Să-mi ameninț tihna cu amintirea ploii din viitor
Să strivesc cerul în călcăie
Să aduc toamna veșnică pe pământ
Și să mă sperii de acest prăpăd
Că am făcut prea multă zarvă deodată
Și că nu-s mai necunoscută
Decât singurătatea mea
Să ies în stradă îmbrăcată de carnaval
Si să mint trecătorii că am jucat biliard
C-un fost coleg de școală
002.461
0