In anotimpul cand apar primele raze de soare, cand pamantul usor incalzit si umed trezeste micutele si firavele plante din somnul de iarna, cand iti vine sa razi si sa plangi de bucuria venirii
O singură dată am îndrăznit
să privesc înăuntru,
Precum hoțul am pătruns
în locul ce-mi aparținea
Era gol? Nu, era ruină
Ce? N-am dreptul să greșesc?
Să calc peste orice principiu
și să mă
M-am trezit acoperit de ceața desăvârșită a prostiei, a nimicniciei propriei identități și-am țipat chemând Pronia. Da, nemiloasa și dreapta divinitate, cred că era ocupată, nu mă auzea, dar e absurd
