Jurnale

In anotimpul cand apar primele raze de soare, cand pamantul usor incalzit si umed trezeste micutele si firavele plante din somnul de iarna, cand iti vine sa razi si sa plangi de bucuria venirii

O singură dată am îndrăznit să privesc înăuntru, Precum hoțul am pătruns în locul ce-mi aparținea Era gol? Nu, era ruină Ce? N-am dreptul să greșesc? Să calc peste orice principiu și să mă

M-am trezit acoperit de ceața desăvârșită a prostiei, a nimicniciei propriei identități și-am țipat chemând Pronia. Da, nemiloasa și dreapta divinitate, cred că era ocupată, nu mă auzea, dar e absurd