Any Tudoran

mariajul poate fi uneori fantoma de care te i(Î)mpiedici mereu la intrare ca de niște papuci lăsați alandala pe hol poate fi atât de cerebral încât îl diseci lent precum la o lecție de

norii acoperă cu un șal de cașmir tăcerile nomade dintre noi aș putea să-ți descriu peisaje ireale să disloc ploi torențiale din indii peste canicula verii să topesc frământările unui timp

azi te iert poete că e marți după luni când nu crește iarba nu ai cui să vinzi pielea ursului pentru o sticlă de vodcă și un pachet de țigări mai bine cumpărăm niște versuri pe

mi-am scos poezica anorexică la interval în pantofii lui patruzeci și doi înaltă și slabă craci de un kilo-lacrimă încape perfect în sacul conjunctival al unui mascul feroce din roce devorator de

azi stau ca o sirenă la soare să-mi cadă solzii de argint seara amanetăm pentru cină malul nud al unei mări indecent de frumoasă mâine vom licita câteva gânduri boeme și lenea

viața a devenit obiect într-o perpetuă reificare din stare gazoasă în stare solidă când măr când pantof de gală în piciorul unei madone cu surâs restaurat milimetric sub generoasa

am invitat singurătatea firesc pe cel mai confortabil fotoliu s-a așezat cu zâmbetul molipsitor la o cafea ascultând stropii de vară curgând inodor peste colțul de timp ruginit îngropat

îngerii intră întotdeauna prin ușa din spate cu halatul pe umeri se așează pe marginea patului și picură iubire-n perfuzii până salonul devine neîncăpător bolnavii levitează fericiți pe holuri

trăiesc într-un cuptor universal aștept precum pisica lui schrödinger să spargă cineva flaconul cu otravă sper într-o dematerializare ușoară să-mi fâlfâie suflul decapitat ca un steag de

zbaterea ieșirii din mormântul sufletului are proporții psihice de un real dramatism încătușarea eului nu își găsește expresia definirii închis în dogmele stabilite ale unei societăți cu reguli