Poezie
Magiun pe pâine 41
despre toamna mancata cu inghetata si amintiri
2 min lectură·
Mediu
și trece și ea
îmi spui
apăsându-ți buzele mari pe obrazul aprins
începe școala în toamna vieții tale
ascultă
nisipul trece printre degetele de la picioare
se ascunde între ridurile parchetului
știu
nu vei zâmbi la grimasa pe care o repet până îmi crapă fața obosită
e toamna grea a unui om nebun, strigă un personaj în piesa la care trebuia să mă uit
trebuie să mă uit
trebuie să merg
trebuie să strâng strugurii cu brumă cu tot
știu
nu vei zâmbi la nici un proverb pe care îl stâlcesc dinadins
e toamna mea
mai ușoară decât a personajelor mai puțin nebune din piesele aliniate în memorie
oamenii nu sunt nebuni...sunt strâmbi sunt foarte strâmbi
nu încap în caietul de matematică...șoptește un autist din alt documentar din altă noapte nedormită...
și ziua mă îmbăt în toamna mea
da
știu te superi când eu am curajul să iau toamna de păr și să o trec prin toate serile și apusurile
să o invit seară de seară la TV
iar ea cuminte și speriată
nu respiră în fotoliul cel negru
stă la fel ca tine mamă
cocoșată și strâmbă încercând să nu adoarmă
mamă
nu adormi nu mă lăsa singură
stă toamna peste umbre
eu mănânc înghețată cu lingura cea mare
timpul se bea cu polonicul la tinerețe
apoi nici cu degetarul nu-l înghiți
e toamna mea colorată pe care o voi păstra
un vis cu înghețată în alb-negru
045.153
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anni- Lorei Mainka
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 238
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Anni- Lorei Mainka. “Magiun pe pâine 41.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anni-lorei-mainka/poezie/14035583/magiun-pe-paine-41Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CReu păstrez toate culorile tale de aici și le iau ca amintiri. plus înghețata care place în orice anotimp
am trecut pe la tine, bia
am trecut pe la tine, bia
0
OAîn diverse ipostaze, trăită până la ultima celulă.
sensibil text.
vezi aici: "din adins"!
sensibil text.
vezi aici: "din adins"!
0
AMMulțumesc Florentina-Loredana Dalian, Cristina Rusu și Ottilia Ardeleanu pentru trecerea prin frunzele toamnei mele, e colorată și totuși atât de departe.
Cărări însă ce apar din niciunde și ne poartă uneori cu ușurință fără să știm, dar cu simțire...poate ne revedem.
Cărări însă ce apar din niciunde și ne poartă uneori cu ușurință fără să știm, dar cu simțire...poate ne revedem.
0
Lasă toamna, n-o mai părui, că și-așa mai are trei fire! :))