Poezie
Magiun pe pâine 2
despre clopote și povești
1 min lectură·
Mediu
Clopotul cel amar
prevestitor de moarte
l-au trimis în exil
să bată morților străini de plecare
copilul își șterge grimasa
pleacă umerii suflecați
peste singurătate
ascultă
bate clopotul cel mic pentru pașii cei mici
pierduți în pușculița de visuri
copilul
uitați-vă
își poartă umbra singur
ținîndu-se de haina goală a lumii
focul s-a stins
e marele gol ce bate peste umbrele toate
un cântec din lemne de foc
adoarme peste noi
istoria cea mare a uitat să încuie ușa
clopotul cel mare bate
peste cerul barbarilor
peste podurile luate de ape
și le îngheață in visul scurt
de copil
a venit iarna și ne-a luat
din sat
bate un vânt de târziu de tot printre cântecele mici
poveste între clopote fără semn și cuvânt
039
0
Între clopote crește veșnicia
Povestea nu-i pentru ureche, nici ochi, este pentru istorie... ea se înnobilează cu astfel de trăite momente.
,,un cântec din lemne de foc
adoarme peste noi
istoria cea mare a uitat să încuie ușa’’
titlul mă întoarce la întâiul meu acasă