Visele doamnei Pachet 38

Imagini suprarealiste care duc poemul într-o sferă cu nuanțe sepia, fără a-i afecta frumusețea. Mesajul m-a trimis la \"uvedenrode\".
Un poem bun dar, ca să fiu și nițel chițibușar, cred că aici:

\"s-a aplecat seara peste limba de nor
aplecate rămân și frunzele tufelor din jurul
acestei seri\"
formularea este mai puțin inspirată prin cele două repetiții (asumate, înclin să cred)
cu plăcerea lecturii
anton, din neamul gasteropodelor

\"îmi spui să nu îmi pun casa în drumul
unde cântă arcușul de melc

nu-ți fie teamă

zborul golit se așează pe stratul de vis
când nu-l trece valul de stânci și de ierburi
face un pas\"
- foarte faine imagini aici, anni. \"despre cântul melcilor\" e poemul srtângerii tuturor simțurilor într-unul, acela al privirii, al \"ochiului întreg\", rotund, fereastră :). încă de la acel \"uite\" de la început tocul se concentrază pe vizual pentru că ochiul, doar el, cuprinde și aplecarea limbii de nor, și țipătul pescărușilor, creșterea ierbii, dar și sunetul viorii \"unde cântă arcușul de melc\"...
frumos, mai trec,

alex

trezesc noi versuri, iată: \"se aud povești în limbile crescute și ele pe lângă noi
vioara rămâne vioară în câmpul așezat larg fără țărm\", \"uite ascultă cu ochiul întreg printre iederi în casa fără ferestre\".

nostalgic poemul tău.

mai trec,

Ottilia

dl Nanu, da era asumata repetitia, citiorii s-au napustit peste ea si nu au dorit-o, asa ca o voi trece la rebuturi, eh, nu direct...ma mai gindesc...

dl Alex G. - sa treci printre zboruri si cinturi de melci, voi schimba, da

Ottilia Ardelean - bine ca te-am recitit, stiu, e greu sa zbori mereu la acelasi nivle de poem, voi reveni.....