Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

burgundia 74

dialog depus la dosar

1 min lectură·
Mediu
s-au închis ochii
mustind a tochitură de timp
țuică din apă de ploaie cernută
cu sita din firul broaștei
în umbra nucilor de oraș
trag de ei seara
hai
recitați-mi căldura macilor din 77
(hai, încet, aici la ureche)
deschideți-vă
ridicați timpul cu genele
câte un an pe fiecare
(hai
respirați cu tâmplele sufletului)
spălați-mi pașii cei lați
da-ți-mi cu bidineaua peste mâini
să mă ridic pe vârfuri
să fur prunele brumării
și caise
la iarnă câteva pere
hai măi nichita
dă-o încolo de vodca bem și mâine
de sub ochiul închis:
„unde ai parcat
du-mă în spatele orașului să numărăm ciori“
hai
deschideți-vă
vă recit eu printre dinți mestecând cojile verii
dă-o încolo de mașină ciori sunt și în Cișmigiu
un abur de voce:
ciorile de oraș sunt bete
da
bete
ciorile de pământ privesc cu cărbunii ăia de ochi a lui Poe
ciorile și timpul draga taichi
trebuie ținute departe de oameni“
042.885
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
154
Citire
1 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Anni- Lorei Mainka. “burgundia 74.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anni-lorei-mainka/poezie/13952189/burgundia-74

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
o intoarcere interesanta intr-un dialog cu si despre ciori si timp... superbe ultimele doua versuri, chiar inchid poemul delicat si grav in acelasi timp. intoarcerile acestea, simbolurile negre :), revenirile la eterna tema a timpului, nostalgia, dialogul fin, grav, toate plac, anni...
vad ca s-a ajuns la 74 :). pai ar trebui sa le urez la multi ani, lor, burgundilor

alex
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
vine toamna , vin ceturile si asezarea printre pietre si cuvinte \"cade\" mai usor - aceste rinduri vin de departe , s-au scris singure printre vise
0
@aurel-sibiceanuASAurel Sibiceanu
Pupa-te-ar privighetorile,
că nu mai ostenești să-ți amintești
și să fii genuină
ca o albină!
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
ce frumos el ingini tu, pe vremuri provocarile erau usor de indeplinit, acum e ca o cadere fara plasa, fara trepte.....dar aleg caderile decit statul pe scaun in care simti cum iti creste copacul prin pielea lacuita
0