Poezie
burgundia 51
despre dansul sufi al oraselor
1 min lectură·
Mediu
mă doare mușchiul ochiului drept
de ce trebuie să spun un cuvânt
poate schimba o durere
ceasul este un magnet întinde mușchii
a se pune pe ochi
un ceas întreg la temperatura camerei
a se întoarce la nevoie cu spatele
ochiul stâng
stă pe gânduri
ascultă de urechea lui proprie
se leagănă în hamacul rostirii
dinspre stradă vine o flacără puternică
îmi spune ochiul stâng
o veste de peste fluviu
de mâine podurile vor fi închise
dansul sufi
al orașelor
o glisare ușoară
vom privi dinspre bătăile din turn
fără să trecem poduri
023.058
0
Dansul acesta al orașelor iar atrage. Aici apare ceasul-magnet, oboseala ochiului drept, imaginea ochiului stâng care îndeplinește toate funcțiile posibile. Mi-am amintit de arghezi care spunea că atunci când mâna dreaptă e obosită, scrie cu unghiile mâinii drepte până la tocire, apoi cu unghiile mâinii stângi :), și așa ia naștere acel univers colțuros, avele flori ale răului... E interesantă preluarea acestor toate ale vieții de mușchiul ochiului stâng care anunță poduri închise, care simte dansul sufi al orașelor. Mă bucur, anni, să pot citi burgundii de calitate, cu tot ce trebuie în ele: încifrare, imagine, simboluri, muzicalitate, conturarea unei lumi, un univers liric...
alex