Poezie
burgundia 52
ploaie de primavara
1 min lectură·
Mediu
plouă cu noduri în gât
petale petale petale
plouă cu mai și cu iunie până la rădăcina hrănită
homeopatic cu vârf de cuțit înmuiat în arsen
secretul vieții e moartea
vârf de cuțit așezat cuminte
în căușul sertarului și capului și omușorului de la capătul limbii
plouă
apa s-a ridicat până sub prag
poștașul își scutură gluga
geanta de piele cea veche
a lăsat-o sub pat
- acum se poartă galben muștar
se salută cu buze crăpate cu mâna întinsă -
simt cum plouă cu mai cu sertarele scoase
postașul împinge un râs la comandă
se cațără vitejește pe cal și îmi face cu mâna
apa se ridică și spală picioare
ploaia e murdară de la drum
un plic aduce o veste pe vârf de cuțit înmuiat în tăcere
ți-ai luat doctoriile da ?
șoptesc buze petale petale petale
da
mi-am luat doctoria până la os
îmi sug degetele ce tocmai îmi plouă scrisorile tale
053.649
0
incercam sa murim in picioare... ori secretul/farmecul/trupul ei in mana mortii... este clar ca in Eden nu avem loc si la urma urmei ne-am ruga mortii de plictiseala!!! dar nu divagatii, nu... trebuie cumva sa vorbim elevat cu aplomb si mai ales critic despre poem, altfel suntem precum \"branza buna in burduf de caine!!!\"...
ce nu m-a prins este de pilda:
\"apa se ridică și spală picioare
ploaia e murdară de la drum\"...
nu incerc sa analizez fiecare vers...sunt detule profunde... nuantand un suflet bland, leganat de asteptari... \"
\"da
.......???
îmi sug degetele ce tocmai îmi plouă scrisorile tale...\" si asa mai departe...