burgundia 45

Printr-o notație a derizoriului, descifrezi cenușiul existențial, imposibil de salvat prin readucerea unor gesturi care țin de o experiență culturală, deci de o trăire cu rost și vibrație, din adânc.Tocmai aici stă izbânda : în recuperarea emoției, dincolo de răceala care tinde să ne invadeze. Acolo și aici.

revenirea ta cu semn imi inseamna mult
comul tau subliniaza esentialul - lumile insa ca si traditiile-cirje se vor reface, dar dupa o alta simbolistica, iar daca noi vom fi un simplu public in propria societate, viata se va reorganiza , dar fara noi

ferestrele inchise in sine cum niste sticle goale, dincolo de ele singuratate, dincolo de ea o sarbatoare... dar solitudinea nu are nevoli de inviere, si fereastra nuse deschide, spatiul inchis din noi pana la urma nu se deschide, nu se va deschide... Ma bucur sa descopar aici stari sugerate sensibil, cu un talent deosebit. Cu placerea burgundiei,
numai bine,
alex

ciudat, zidurile invizibile sunt statornice , se pare ca nu avem inca tehnica necesara
multam de trecere

Acolo, în Koln, muncitorii zgâlțâie bine aspectul edilitar, sparg ziduri, dezrădăcinează falnici arbori, dar măcar se pot salva pe ei înșiși cu familiile.

Dar există o închistare a inimilor burghezomane, încât coșul cu împărțeală de Paști o să fie un festin pentru veverițe și păsări.

Mi-a plăcut îndeosebi cum ai redat, din separări ale versurilor, exclamația ta, urmată de replicile celo care nu mai respectă nimic. Simbolul coșului tradițional are un mare impact. Exact invers celor două daruri oferite de T. Băsescu (coșul ori cornul abundenței cu bucate - Ce-o să fie o să fie-o sărăcie!, vorba lui Constantin Tănase) și M. Geoană (cărți inutile președintelui, care refuză să se mai facă vreo cultură la noi) în duelul lor ultim, pierdut de ultimul înainte de votare, de turul 2. Coșul tău are o mare semnificație. Darurile ironice ale acelora, nu.

dupa ce am pus cosul la acea usa, am intrebat la administratie...batrinul a fost gasit mort singur, avea un balcon frumos aranjat , observasem ca florile de iarna nu le-a strins pina la Pasti
cit de saraca este societatea - rudele vin numai la mostenire - iar vecinii nu vad mai departe de pervaz
multam de trecere
si observatii....se pierd substantive pe parcursul vietii, si faptul ca imi dai de stire ce si cum e gresit, ma bucura, multam de incredere

stau și mă-ntreb
ca Lermontov în Caucaz: eu când mor?

cu modestie Va raspund -

daca scrieti un ciclu de poeme - 5 - dedicate amintirii de la unu la cinci - atunci va pot citi in versuri dorinta asemeni lui Lermontov....sper ca ati inteles !