nainte să încep să-ți scriu
îmi pun pe limbă vârful creionului
pentru că în basmul acesta prima literă e bontită
iar restul va sta în umbra ei în șir indian ca o coadă la lapte
comunismul și
n`alo?
aștept cu nerăbdare să mi promiți un sentiment găsit cu greu la mai toți și tot ce poți e să- mi promiți un gând ceva ce ține în timp...
poate tot ce ai ca să te am lângă mine... știi esti
și tu îngâni o amorțică
și-mi spui în gând ca la ureche
treci fă\' degrabă că-i de veghe
sui iute fă-mi-un-loc
mă duc sa fac pisat cu soc
sune-mi
m-auzi?
mă vezi?
mă fac de
ma radiai x
ca sa fii sigur ca atunci cand pui mana sub fusta mea
nu am jupon
nici poijupon si nici
rasjupon
o, nu
eu si eu in straturi cu port strain sau de import sau de
topic, nu gresesc in greseala
la mol reumar la mol
circula in mod nestingherit flacara olimpica
nedeslusit vorbeste-mi despre miul doi
semintele din obrazul meu sa nu incoltesc
imi amintesc foarte clar dimineața
în care în care toate lucrurile erau nemișcate
nu se împingeau de parca ma tineau de mană
nu se îmbulzeau înaintea mea
nu făceau gălăgie
îmi amintesc foarte
ne caram cu masina timpului dansand in pasi de ye in jurul mesei rotunde
si ne opream sa sa admiram poezia ta cea mai recenta
un calcul precis de umflare vocalica in forma de femeie cultivata
si,
la fiecare deschidere de geam
peretele devenea neutru
singura abatere era atunci când ploua
ninge
ninge rar
ninge tot mai rar
și totuși nu ma bucur de tare cum ma bucuram când eram
vrabii isi vor construi cuib in candelabrul ce impanzeste cu lumini amestecate cu umbre in zborurile unei griji banale desenand pe pereti miscarea tominda in noi naturalul
pe masura ce maldarele se ascuteau
invatam consistenta gunoiului fiecaruia
Si tot ce se scutura era o minge
mai grea mai usoara mai rapida
nu am nici un chef sa joc remi la un piknik
nu vreau sa
Þi-aș spune atâtea și ar rămâne atât de puține
se spune că tot ce e poetic e adevărul
ceva simplu
ca o rimă
aș aduna aș cânta înainte te-aș saluta
Îmi amintesc ca eram cuminte
aveam să iți spun
AN