Poezie
vallaba
deschidere
1 min lectură·
Mediu
prin douazeci și șase de inele-ncârligate,
se scurge:
când seva unei primăveri tomnatice, intoarsă de la sânul iernii;
când seva unei toamne primăvăratice, imbrobodită de zăpezile absenței
fierul toporului,
degeaba se căznește
sa taie obrazul-nroșit al lemnului, insetat de dorul lunii.
groaza plutește-n spatii incerte: “toamna-n fustă creață de țigancă
va bate la poartă, tot cu mana goală…”
scrâșnirile dinților, ființelor ce-și pierd-odată cu căderea frunzelor-
umana infățișare,
rulmenți la roțile trenului
sunt.
povești destrămate de lumina zilei,
presimt atracția magnetică a lunii.
innoită, seva urcă prin țesuturi.
o mână nevăzută
modelează arcușuri și viole…
ale-ndurării.
“o voi primi in casă;
cinsti-o-voi c-o cană de must ințepător
iar ea
imi va citi din palmă poeme inzăpezite in gări-
noduri de coborâșuri și urcușuri,
mucegăite.”
recea tăcere
slăbește așteptarea:
iși scoate masca de slujnică obraznică,
hărțuitoare a intunericului.
trasă de-un nor răzleț, cortina se ridică:
“ văd flota de stele ce ancorează-n portul inimii mele !”
|
063.667
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anisoara Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Anisoara Iordache. “vallaba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/216563/vallabaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AICopacul \"de Luna\" este supus influientelor cand malefice, cand benefice ale satelitului.Paralel se desfasoara o traire sufleteasca, care la inceput este pesimista, opaca si neprietenoasa.Cu timpul, devine deschisa, cumunicativa si in crezatoare in viitor. Acest lucru determina o \"deschidere\" sufleteasca, astfel incat, cerul parca coboara in suflet.
Cam asa am gandit.
Nicolae, multumesc pentru vizita si pentru comentariul spumos.Poate mai ai drum pe aici.
Cam asa am gandit.
Nicolae, multumesc pentru vizita si pentru comentariul spumos.Poate mai ai drum pe aici.
0
AI\"increzatoare\"
0
ORobserv tema lunii. Daca e vorba de luna plina, ma gandesc la fiara din oameni, cum bine zicea cineva. cortina se ridica si viata o ia de la capat. nu inteleg, insa, \'\'mascca de slujnica obraznica\'\'. tacerea sau timpul, mai degraba?
0
AI\"Tacere\" personaj dubios in slujba intunericului. Sunetul confuz al vocii, aducatoare de capcane este, pentru oricine.Isi scoate masca si nu ne mai sperie. Poate avea si o dimensiune temporala? E posibil.
multumesc.
multumesc.
0
ELsunt diacritice lipsă în text și tăiați vă rog spațiul de dinaintea virgulei aici: \"dinților ,\"
0
Părerea mea e că acestui text (indiscutabil - poem) îi este cotraindicat orice final prevăzut cu poantă. E un text dens, mozaicat, care îți împrăștie cutele a mirării aproape la fiece vers. Totul e neobișnuit, tonic, original până în punctul în care intervine ultimul vers și-ți smulge covorul de sub picioare și nu mai ții minte ce ai citit mai înaite. Deși, mai înainte fierul toporului \"se căznea / sa taie obrazul-nroșit al lemnului, insetat de dorul lunii.\" Viziune de poet autentic.
Oricum, plăcerea lecturii rămâne de partea mea. Plăcerea scrisului, evident, îți aparține.