Poezie
Ravel
simfonia iubirii (incursiune în sufletul unui poet)
1 min lectură·
Mediu
Toamna
cu buze zemoase si privirea dulce
adulmecă amurgul-roib zburător
pe deasupra dealurilor ;
copitele lui înfiorează unda necruțătoare a timpului
cu
pulberi de sticlă astrală.
Râul liniștit mână hergheliile de ape limpezi, în timp ce
clapele cristaline ale unui pian îngâna j’eux d’eaux .
Rânduri, rânduri îngenunchează în fata ei
dornici
să-i mângâie și să-i sărute pe frunte.
-Iubito, lasă brâul auriu al toamnei să ne cuprindă
ca-ntr-un nimb strălucitor !
Cântecul sacadat al tobelor, vor descătușa limbile de foc.
Frenetic vor dansa bolero, luându-ne de mâini.
Nu, nu vom vorbi în limbi; nu vom tâlcui parabole sfinte,
doar
buzele îți vor fi zemoase și privirea dulce.
033.537
0
