Poezie
A doua rundă: Highlander
vechi
1 min lectură·
Mediu
Am luat o sabie cu vârf tocit
E prietenă veche de luptă soră cu moartea
Ruginito, adorato, cântătoare în vânt
Am să tai iarăși capete
Amintiri, iarbă, tot ce stă în cale
Da, da, auzi țipetele
Fumul e negru, pământul-ngrășat
De sânge, e macel.
Iadul nu știe să înțeleagă
Trebuie reorganizat, după fiecare păcat cu răsplata
Focul să încălzească cuptorul
Arme, arme !
Și întrebi de ce caut liniste…
“Uite una, ia mai două
Frunză galbenă cu rouă
Am avut aseară
Un iubit de ceară…”
Mă sprijini paloșă.
E seară. Mai știi cum mă chinuiam
Să-mi fii bărbat tot mereu te rugam
“Nu muri, ia-mă, alintă-mă
Dă-mi “
Te făceai băltoacă pe jos, să m-afunzi
Ca sângele ăsta închegat
Ptiu!
Patetică, patetică.
Să-mi trag sufletul
Curând vin ceilalți ani, ceilalți bani,
Alți bărbati, copiii, frati de lapte
Să-mi ascut sabia.
Întuneric.
001770
0