Poezie
Cele zece poze ale irealității
1 min lectură·
Mediu
trăiesc drama
de a respira noncolor în parcul devastat de singurătăți
băncile depopulate aburii cailor
în galop cu realitatea
totul se clișeizează
devin monștrii care alunecă pe rampe
incapabili de o umbră de mister
irealitatea lor se volatilizează
iar din epicentrul sufletului
teiubescurile devin longiline
valul de vii asimetrici se contorsionează pe străzi
diminețile orașul fierbe cafea
câinii așteaptă la taverne stăpâni
de o zi
miroase a zambile atât de puternic
încât din vitrine
sar pe trotuar
femei pe tocuri de 16 cm
cu glezne subțiri strânse în ciorapi lycra
niște coapse dezordonate părul
întins până scârțâie ca niște corzi bine unse de viori
poeme-cofraj
025.051
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Angi Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Angi Cristea. “Cele zece poze ale irealității.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14088385/cele-zece-poze-ale-irealitatiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACMulțumesc mult, Răzvan.Mă bucur să văd un comentariu atât de aplicat pe text.Înseamnă că există încă nu numai cititori de poezie, creatori, dar si ,,devoratori" ai poeziei.
0
“Misterul” refuză să ocupe “irealitatea ce se volatilizează” la lumina lucidității și conștienței, și încearcă să se cuibărească în “epicentrul sufletului”, generator de simetrii și sincronizări, căci cei fără suflet devin “vii asimetrici”.