Poezie
Secunde albe
1 min lectură·
Mediu
în iarna aceea zăpada cotropise orașul
stele albe ningeau verde peste brazi
inima mea pulsa roșie ca
sângele cailor uciși în nămeți
îmi înghețase aburul dragostei
de teamă să nu-mi pierd sufletul multiplicat în secunde
ca și cum luna ar putea să alunece
în lac dintr-o respirație
iar tu ai te-ai topi în coama timpului
atât de viu spre niciunde
cu palme fierbinți am băut încă o porție
de singurătate
/gutuie rotundă parfumată deplin/
ți-am mângâiat potcoava cuvintelor
și am tras cu sete silabe în piept
ține minte orele s-au rostogolit în zăpadă
cu ochi de lincși tot mai lent
în iarna aceea ne-am iubit în zăpadă
fulgii ne înghețau stranii pe obraz
te-am învățat să ții ochii deschiși la orice clinchet de cuvânt
să muști din a lumii caldă ninsoare rând pe rând
023.067
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Angi Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Angi Cristea. “Secunde albe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14085027/secunde-albeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACMultumesc, Razvan Rachieru.Sufletul se multiplica in versuri, in secunde, in parfumul singuratatii.
0
Am mușcat din cuvintele suculente și am inhalat parfumul lor.