Anghelina Tiberiu

Trebuie sa recunosc ca mi-a placut analogia, desi nu originala, interesant implementata.

Interesanta comparatia dintre femeie si foaie, desi are si o parte negativa pe care nu ai mentionat-o: uneori te poti taia in ea (la deget sau la suflet, depinde despre ce vorbim).
Oricum, de fiecare data cand iti citesc poeziile nu pot decat sa raman uimit. Versurile tale denota o maturitate pe care ti-ai insusit-o nedrept.
Unde sunt poeziile despre iubirei si despre trairile adolescentine? Le-ai avut vreodata? Le poti oare retrai?
Ca sa inchei, iti dedic un viers: \"Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire\" Ion Barbu - Umanizare

Poezia ta mi-a adus aminte de \"Visul lui Liviu\" de Corneliu Porumboiu desi nu inteleg exact de ce, odata ce poezia ta este un tablou subiectivizat iar ala e un short cu o total diferita tematica, marea fiind doar un simbol.

Textul este interesant si poti simti lesne trairile adolescentine transmise prin el. Totusi, nu inteleg de ce ai ales sa numesti poezia Allegro si nu Timpul, odata ce, mai ales prin ultimul vers, simplu dar NU simplist, se intelege ca odata cu trecerea timpului, cu lovirea de realitate, sunt spulberate toate sperantele si mare parte din dorinte.

Nu vreau sa fiu rau dar versificatia lasa de dorit. desi rima se pastreaza in primele 4 strofe, ritmul nu este reusit 100%. Mi-au placut ultimele trei versuri, antiteza dintre obiectiv (soarele care rasare) si subiectiv (pata de lumina) dar acolo nu se mai gasesti nici macar rima, oprind astfel o citire cursiva a textului.

Trebuie sa recunosc ca m-a lovit acest text. Universul \"robotizat\" descris mai sus produce o angoasa, o dorinta de eliberare, cum rar mi-a fost dat sa simt, in urma citirii unui text.
Desi sunt impotriva acestui gen de versificatie trebuie sa recunosc faptul ca aceasta poezie isi \"face meseria\" mai bine ca multe altele umflate cu rima si cu ritm.

Mi-a placut ultimul vers: \"si ma doar tot universul asta mare\" dar nu intra in contradictie cu primele doua: \"Eu/trup gol de lumea asta toata\"?

Foarte interesant jocul de cuvinte din finalul textului. Trebuie sa recunosc ca dintre toate textele publicate asta este cel mai reusit. In plus, muzicalitatea textului este de remarcat si laudat.
Parerea mea, desi eu inca nu stiu cu cine votez.

Se supara cineva daca nu sunt impresionat? Nu sunt critic literar si de obicei spun ceva frumos sau nu spun nimic dar sincer... simt ca mi-am oprit filmul la care ma uitam degeaba. (si era un film de Robert Rodrighez)

Poate nu am spiritul de observatie pentru a simti ceva fin ce se doreste a se ascunde dincolo de acest text, pe care, de altfel, nici nu stiu in ce categorie, dincolo de proza, sa-l asez, asa ca rog autorul sa-mi raspunda la intrebarea:
\"DA, SI?\"

Poezia este o forma elevata de refulare. Scri pentru ca-ti vine, nu neaparat pentru ca vrei.

Cineva de pe forumul atelierkult.com spunea ca scrisul este precum o nevoie fiziologica.

Intrebarea pertinenta ar fi fost \"De ce postez ceea ce scriu pe acest site?\" :D Iar raspunsul \"e secret, e secret\", se ascunde dincolo de oglinda luminata de lampa, in timpul noptii.

Pe de alta parte, intre inspiratie si munca trebuie sa fie o legatura puternica. Arghezi spunea ceva despre \"pana de foc si pana faurita\"... sau nu era pana? Ideea ramane: talentul trebuie inmultita prin munca.

P.S. Cine are rabdare sa puna diacritice? Eu le scriu direct cu diacritice ca asa m-a invatat mama acasa :D

Alexandra, nu vreau sa folosesc sectiunea de comentarii pentru off-topicuri dar tin sa-mi exprim parerea de rau... nu credeam sa ma uiti asa repede, ma credeam si eu barbat ceva mai destoinic...:p

Multumesc pentru comentariul pertinent venit din partea Domnului Dragomir si sincer marturisesc ca n-am rabdare sa stau sa migalesc poeziile. Parca sunt prea mici si necesita prea multa munca. Oricum, voi da ceva mai multa atentie amanuntelor, pe viitor.