Anghel Pop
Verificat@anghel-pop
„Traieste totul pana la rana!”
Nu conteaza daca pierzi sau castigi, conteaza sa intri in joc.
Tufele asasinate ca si vietile noastre, sperantele noastre... de 16 ani tot auzim propaganda vantului...
Si va fi pe zi ce trece tot mai rau... mai sunt 68 de zile pana la intrarea in Eutopia... in Imperiul rahatului cu halvita din EU-ri... ah, ce trista e poulitica asta, cand vine toamna ca o ordonanta de urgenta a unui guvern invizibil... hai, ca devin poliric.
Si nimeni nu scrie manifestul anarhismului toamnei...
Pe textul:
„toamnă" de ioan albu
Suna tare greoi.
In dexonline, gasim pronuntarea: [sanc-tu-ar].
Iar tu il pronunti in 2 silabe, ca sa respecti versul de 8 silabe.
Atentie la redactarea cuvantului: \"bieþii\".
\"Musiu\" e un frantuzism inventat de romani, daca nu ma insel, apartine spatiului balcanic. E ciudat in gura lui Rimbaud.
In rest, traducerea e foarte placuta auzului.
Cine recita, stie!
O incurajare pentru efort.
P.S. Lui Rimbaud i-ar fi placut cum se imbuca in romana cuvantul \"incurajare\".
:)
Pe textul:
„Prima seară" de ioan albu
Sa nu mai ramana oare omului postmodern preapocaliptic alt sens in afara de crima estetica?
\"Grenouille brotacul\" suna redundant pentru un francofon.
Un sonet ca un periscop spre oceanul culturii universale.
Mi-a placut!
Pe textul:
„Alqahest" de ioan albu
Dar nu ar mai fi mai interesante niste 1001 de Nopti moderne, cu djinni talibani si ghuli teroristi?
Cu sultani petrolisti si cadane striparite?
Cu viziri bodyguarzi si eunuci shemale?
Pe textul:
„halima" de ioan albu
se baga singuri unii-n seama...
ei nu ne spun ca fapta-aceea
ii tine cat o EPIGRAMA!
Pe textul:
„propunere de poet sătul de poezie" de dumitru cioaca-genuneanu
Picioarele roz ca niște cartofi\"
Mi-a placut comparatia asta. Rozul cartofilor noi.
Foarte apetisant! Toti romanii iubesc cartofii!
Nu degeaba sunt mari cartofori.
:)
O poezie care reuseste sa faca piruete gratioase pe sfoara ironiei deasupra abisului oripilant de insondabil al intrebarilor fara raspuns.
Pe textul:
„Clișeu" de ioan albu
Nu ca nu mi-ar place. E un text onirist perfect.
Dar cum ar fi sa fortam granitele onirismului pentru a naviga pe alte mari, necercetate?
Ce ar fi dincolo de vis? Somnul?
\"ornat în culoare de obsidian\" mi se pare ca putea fi un vers mai concentrat
\"vamă somnului\" e o metafora eminesciana prea cunoscuta
In rest, totul mi se pare de calitate.
Pe textul:
„îmbrățișare" de ioan albu
Recomandatîntr-un urlet agonic\"
No, ca in sfarsit pricepui si io cevasilea din tate poeziile tale. Oare dipt ce?
Pe textul:
„I\'m the missing link" de alice drogoreanu
ori Feteasca, Otonel,
astazi pun atati sulfiti
incat TOATE-mi par la fel!
Pe textul:
„Poezioară de toamnă" de Valeriu Cercel
Valeriu, daca zici ca stii atat de multe carti cu parodii poetice, da-mi si mie macar 2-3 titluri, ca sa le caut prin librarii, sa le comand de pe internet.
Ca de la parodiile lui Toparceanu n-am mai citit nimic interesant in genul acesta.
Mie imi plac enorm parodiile, pe bune!
Pe textul:
„Rugăciunea cea mai lungă" de Valeriu Cercel
Toata generatia asta cu paradigma dezaxata nu e in stare sa scrie un sonet sau un rondel, un gazel sau niste tertine, nici daca i-ai aduna pe toti si le-ai da un premiu in femei, alcool si iarba (in afara de Ianus, care si-a facut temele constiincios in ce priveste studiul prozodiei).
Si fiindca poetii pasunati de Tone nu sunt in stare sa ajunga la struguri au decretat ca sunt extrem de acri, pentru ca sunt vechi, si, conform teoriei literare pe care tot ei au inventat-o, tot ce e vechi e prost.
Insa afirmatia \"tot ce e vechi e prost\" este din punct de vedere logic un sofism, o eroare de gandire. Nicaieri in lume picturile lui da Vinci sau Michelangelo nu au fost aruncate la gunoi, ca sa faca loc picturii moderne.
In arhitectura Gaudi si Michelangelo sunt studiati si admirati. In sculptura trebuie sa ii studiezi pe Rodin si Brancusi ca sa iti permiti sa inovezi. Muzica lui Mozart si Beethoven nu a fost ridiculizata de nimeni sub pretextul ca e \"veche\". (Desi poti fi suficient de incult ca sa faci asta).
Numai in literatura vin niste indivizi care nu stiu sa se descurce cu o cezura sau un decasilabic ca sa arunce sonetele lui Michelangelo la gunoi pentru ca sunt \"vechi\".
Ha, ha, ha.
Poti afirma ca o poezie de Stanescu, Dinescu, Blandiana, Ivanescu, Brumaru, et caetera, nu mai este valabila doar pentru ca este cu rima si ritm? Inseamna ca nu te intereseaza mesajul, ci doar forma. Grav.
Adevarul este ca se poate scrie poezie si cu forma fixa, si in vers alb (Rilke, Morrison, Tagore, Bosquet, Pound, Ginsberg, etc.), insa la adapostul versului alb se ascund multi impostori.
Akedia, numai prostii resping ceea ce nu stiu sa faca.
Afirmatia ta (\"Sonetele nu mai au valabilitate la ora actuală pentru că evidamente nu mai corespund unor coordonate interioare\") este din punct de vedere logic un sofism. Mai precis, sofismul generalizarii.
Evidamente? Chiar asa?
Daca sonetele nu corespund coordonatelor interioare ALE UNORA asta nu inseamna ca nu mai corespund coordonatelor interioare ALE TUTUROR.
Iei un caz si il transformi in regula. Transformi partialul in general. Fals!
Ca sa simti mai bine falsitatea afirmatiei tale, am sa ti-o aplic tie: \"Pentru ca poezia lui Danut Dediu nu corespunde decat coordonatelor interioare ale catorva persoane, inseamna ca poezia lui Danut Dediu nu are valabilitate.\"
:)
Atunci, asa cum ai intuit in ce te priveste, \"mai bine nu mai scriem\". De asta nu mai scrii?
Pe textul:
„Un cur cât două roate de trăsură" de Adrian Munteanu
Cred ca e poezia viitorului, dupa felul in care merge lumea.
Incearca!
Pe textul:
„Rugăciunea cea mai lungă" de Valeriu Cercel
Stiu ca inversiunile acestea sunt cerute de canoanele prozodice, dar e neverosimil ca un bisnitar sa gandeasca/vorbeasca asa.
In schimb nu e neverosimil sa vorbeasca in rime si cu ritm, am intalnit tarani fara nici o scoala care imi declamau balade dupa balade compuse de ei, moderne, satirice, cu referiri la personajele vremii noastre.
Ei sunt obisnuiti cu rima/ritmul si pentru ca stiu pe de rost tone de texte de muzica populara/manele, etc.
Dar niciodata oamenii acestia simpli nu vorbesc intr-o forma care tradeaza un poet citit: \"a mă-tii burtă\".
Daca se lua primul vers ca
\"un pumn în coaie și in burta mă-tii\"
se putea continua la fel de realist.
Si atunci bisnitarul prindea contur in fata ochilor nostri de tepuiti.
Pe textul:
„Un pumn în boașe și-ntr-a mă-tii burtă" de Adrian Munteanu
insa nu vedem mimoza!
Decat mia de cuvinte
tu mai bine-arata poza!
Pe textul:
„Am pozat în Play-Boy" de Sorin Olariu
Se incheaga un volum aparte aici.
Dar nu e clar in sonetul de mai sus cine cu cine vorbeste.
E clar un bisnitar smenar (ziare in loc de euro) care vorbeste cu un client, dar cine e cine?
Poetul e bisnitarul? Sau bisnitarul e poet in timpul liber?
Iar de la \"e negru chipul\" incolo se rupe filmul si mai rau, zici ca treci in pielea clientului tepuit care se vaieta ca au trecut banii in portofelul LUI de afacerist.
Cam alambicat.
Pe textul:
„Un pumn în boașe și-ntr-a mă-tii burtă" de Adrian Munteanu
Desigur, ca sa putem sa te recunoastem indubitabil cand scanam dorsalele apetisante de pe strada.
Insa ai uitat sa-ti tatuezi si continuarea fireasca, intrata in inconstienta colectiva: ALICE, WHO THE...
Pe textul:
„so, simplify" de alice drogoreanu
au sicriele gaurite,
ca sa iasa viermii-afara
cand li-i greata, sa vomite!
Pe textul:
„Alin Adal habar n-are cum se pun murăturile..." de dumitru cioaca-genuneanu
:)
Asta e Felu` Doi, multumim!
Pe textul:
„într-un voodoo cumva" de alice drogoreanu
Si mai vorbeai de \"sonetu` decrepitudinii\" mai ieri.
:)
Pai aici e vitalitate debordanta, ce decrepitudine!
Insa, dupa ce te miruiesc aurolacii cu drugu-n cap, chiar ca trebuie sa te odihnesti o clipa ca sa inspiri nesatul aerului ce-si opreste zborul.
E amuzanta poezia asta cu poveshtiri adevarate de cartier.
E ca un hip hop pe muzica clasica.
Merge!
Pe textul:
„Iti face-n parc aurolacul gesturi" de Adrian Munteanu
RecomandatTu ai facut-o?
Bicicleta aia schioapa, legata de teava cu cablul pentru curentul electric (?!), in care au crescut balarii, e un poem in sine.
:)
Pe textul:
„prin gaura cheii" de elis ioan
