Anghel Pop

\"desigur nu va primi o steluță nicicum lăudat\"
Steluțele astea sunt atât de subiective, uneori cuiva îi place textul și nu lasă nici măcar un comentariu, darămite o stea, alteori unii dau stele pentru a câștiga aderenți.

Părerea mea este că textul e acel dans sufit pe care îl simți când ești una cu rotirea stelelor deasupra câmpiei infinite a vieții, când poezia curge și prin tine, măcar cât un firicel. Așa că, dacă un pahar e plin, nu mai contează dacă e mic sau e mare.

Eu aș renunța la inserarea numelui tău în text, stânjenește identificarea lectorului cu subiectul liric.
Dar asta e doar o părere.

Amalgamarea sintagmelor fără cezuri, ca niște imagini succedându-se rapid pe un vechi televizor cu dungi, lasă într-adevăr impresia de beție a simțurilor, de dezihibiție creatoare, e o tehnică reușită.

În rest, starea cu care rămân din acest poem este:
\"ce a fost de spus a fost
de trăit abia de acum
ori pentru aceasta nu se dă premiu\".

Lui Tagore îi era suficient să scrie poezie, ăsta e cel mai mare premiu.
:)

Nu văd rostul primelor șase versuri, pentru că nu văd legătura cu restul poemului. Mi se par forțate, distonante.

Pentru mine poemul începe de la \"îmi trec degetele\", continuând cu imagini vii precis conturate:
\"ți-ai fi plimbat doar penisul prin purpuriul măruntaielor mele/ ca un cuțit
ca un tgv prin hipersensibilitatea/
mea sistolică\"

Asta e viața. Și asta e poezia.

Mi-a amintit plăcut de piesa \"Săptămâna luminată\", r. Mihai Mănuțiu, cu un halucinant Marius Bodochi în rolul Muribundului, amintind de un Christ încleștat într-un ultim efort expiator.

Spectatorii aveau scaunele plasate chiar pe scena teatrului clujean, participanți la o tragedie ce transgresa cadrele convenționale ale jocului actoricesc.
În final s-a ajuns cumva la apropiere asemănătoare cu acea din pasajul \"se produce o schimbare și în public. Toți spectatorii realizează că se cunosc unul pe altul\".

În lumea caleidoscopică, de o \"carnalitate himerică\" amintind opera unui magician, toate destinele par \"sfere de sticlă pline cu apă sărată\" ce ar putea \"imagina o ninsoare peste trupul unui bătrân mort\". Rămâne să descoperim ochiul ce ne privește în nimicnicia noastră splendidă.

Paul se mișcă într-un univers blagian de simboluri încă vrăjite, tulburătoare, ce mai au puterea de a răscoli psyche-ul lectorului. Lucru rar astăzi, când toate reperele axiologice sunt dinamitate constant.
Spor la scris și inspirație!

P.S. Andule, ziceai mai sus: \"Un text care mie mi-a amintit de locul de unde am pornit candva, acum doua mii de ani\".

Vrei să sugerezi că Paul se află acolo unde te aflai tu acum mii de ani, și că tu de atunci ai progresat?
Tot nivelul ăla te râcâie, bată-l hybris-ul?

Caligula a vrut să-și râdă
de-orgoliul prost de senator;
iar senatorii noștri, iată,
râd tot mânzește de popor!

Cu CALU` fuse Împăratul
lăsând exemplu pentru noi;
ai noștri-mput de tot Senatul,
căci ei sunt ca și niște BOI!

Adela, ia-ți un digital și rupe Clujul în fotografii, orașul ăla e frumos privit de la Belvedere cu tramvaiele de pitici și acoperișurile colorate, plus aleea infinită din Parcul Mare, curțile interioare de pe Eroilor pline de o liniște verde și prăfuită, copiii care se joacă pe străduțele din Zorilor, porumbeii din Corvin, parfumul de iederă al zidului cetății.
Ai un ochi format pentru astfel de instantanee, unde ți-e arma digitală de la șold?
:)

Cred că ai multe de exprimat și pe cale vizuală.

Ca să nu mai vorbesc de satisfacția de a posta un poem vizual inspirat de ceea ce ai simțit tu și ai surprins tu în fotografia ta...

E depășită acea zicală,
căci \"unde-i lege-i și tocmeală\"!
Doar se tocmește procurorul
la suma mitei cu-infractorul!

Când ne uităm pe-un STAT de PLATÃ
ne vine plânsul, și-alta nu e!
căci e ușor să dai din UE
când tu la PLATÃ ești în STATE!

:)

Iarba verde de acasă
o doresc cei duși din țară,
dar copiii lor vor numai
\"iarba\" verde din țigară!

Aia cu pârțul e antologică.
Măi, de-am noi mai aproape ce chefuri cu povești am mai trage!
Mi-aduc aminte că în liceu mă scoteau unii la restaurant numai ca să le zic bancuri nonstop.
Acuma, dacă nu le-am mai zis demult, am mai uitat din ele, dar parcă tot aș scotoci după material pentru o noapte de pomină.

Chiar, ar fi loc de introdus multe glume în povestirea scurtă românească, volumele de bancuri cumpărate de români sunt așa de seci.
Lipsește farmecul narării, legarea istoriilor hazlii printr-un truc antrenant.
1001 de Nopți ar fi o simplă culegere de povești și snoave arabe medievale dacă n-ar fi găselnița genială cu Șeherazada...
Doar o critică acerbă: scrie, nene, mai des!
:)

În articolul meu despre \"Manelismul Cultural\" puneam o întrebare-cheie: cât poate Andrei Ruse să reziste fără un scandal literar?

Articolul meu a fost publicat în 5 martie.
Anunțul de față a fost publicat în 12 martie.

Concluzia este că Andrei Ruse poate rezista fără doza de scandal maxim o săptămână, după care intră în sevraj și începe să dea în stânga și în dreapta.

Recitiți articolul meu despre Ruse.
Tot ce am scris acolo se aplică în cazul de față, adică problema Lecturii Porno:

1) inventarea unui probleme care de fapt nu există (numai Ruse și amicul lui, Despot, o văd),

2) exagerarea proporțiilor unui eveniment nesemnificativ (analizați ce nimicuri îl supără pe Ruse: că nu i s-au dat decât 5 rânduri în anunț, că nu s-a pus logo-ul Sketche, etc),

3) șocarea publicului prin termeni de impact:
analizați limbajul pe care îl folosește: \"extrem de suparat\", \"lupsa de comunicare\" (sic!), \"caterinca\", \"nesimtire\", etc,

4) amenințarea cu retragerea, vezi Doamne, Ruse e persecutat și se retrage:
Ai auzit că, tu, că Ruse nu mai citește la cenaclu?
Da, tu, chiar așa? Da cine l-a enervat pe bietu, cine-l mai urăște ca fanaticu de Anghel Pop? Tu, săracu, da cât muncește omu ăla, are și blog, ce are lumea cu el?

În articolul meu subliniam aceleași tehnici de manipulare a opiniei publice pentru a câștiga PUBLICITATE și pentru a face PR(l-am citat pe Ruse din comentariile sale de mai sus), ceea ce caută el disperat.

Prin urmare, articolul meu era fundamentat, și tot ce face Ruse nu aduce decât dovezi în favoarea acelui articol.

Nu citesc Sketche, \"unul dintre cele mai tari bloguri culturale\", care a reușit performanța de a devansa blogul cultural \"Terorism-de-cititoare\", poate că acolo Ruse a rezistat chiar mai puțin fără viciul său, dependența de scandalul literar.

Părerea mea, Andrei, este că ar trebui să și practici ceea ce scrii în ultimul tău text, și anume \"să vorbești mai puțin și să scrii mai mult\".

Altfel riști să rămâi un simplu textier, chiar dacă foarte abil în PR și publicitate.

... de care parte a himenului te afli.

De ai corp frumos, bag sama,
pe cand Dan... cam revărsat,
poate că la schimb, Luana,
Dan mi te-a cam înșelat!

Chiar daca-ar inventa savantii
pilula-leac Anti-Prostie,
nici un roman nu ar lua-o,
caci el inteligent se stie.

Eu zic la fel, băiete,
că-n viață, la tentări,
decât să ai regrete
mai bine remușcări!

Cei mai buni se bat pe rând
cu serioasa scriitură;
cel mai slab trimis e când
adversaru-i pe măsură!

E foarte placuta intorsatura de sens din \"sa ma faci dragoste\".
Cred ca sintagma \"a face dragoste\" incepe sa dea rateuri.
Trebuie gasite exprimari noi pentru lucruri vechi, si asta ar fi misiunea poetilor...

Am impresia ca textele tale din ciclul \"Lhasa\" ar putea fi reunite intr-un volum in care valuri de imagini emotionale sa curga fara separatii conventionale, ca meandrele si bratele linistite ale unei delte lirice.

O carte de nisip fara inceput si sfarsit, cumva ca \"Norii\" lui Cretia, pe care o tii pe noptiera si o deschizi la intamplare numai ca sa adormi cu nori sub pleoape.

Imi lasa o stare foarte diafana acest text, ca o \"fantana de lumina\". Pentru astfel de texte intru pe acest sait.
Poezie fericita iti doresc!

P.S. Pun o intrebare infantila: cine/ce e Darius?
:)

\"Iubitul meu și eu îmbrățișați
Am hotărît să ne iubim \"per os\"
Necazu-i că ne-am asamblat pe dos
Căci el e eu... și eu am 5 amanți !\"

Ea are 5 amanți, vezi dară,
ci noi suntem o droaie, frate,
căci sufăr de o boală rară:
Multiplă Personalitate!

\"eu litere din catrene
înghit cam o jumătate
fiindcă nu devin perene
pân\' nu-s bine digerate.\"
(Genu)

Dupa prânzul de consoane
cu digestii de vocale,
ies scremute epigrame:
rezultatul e cam moale...

Face Dan rocada mare
cât ai zice \"regrupare\",
dar când eu mă prind, bag sama,
văd că mi-a rămas... Luana!