Anghel Pop

De la sirop de-afine, liviu,
acu degusti sirop de prune,
dar vezi, e tot sirop de fructe,
doar mai intens, cu grade bune!

:)

Dan:
\"Tot ce zici e-adevărat,
Cel mai bine-nveți în pat.
Am încercat pe canapea,
Sintaxa este mult mai grea.\"

Stiinta Linguistica
se-nvata tot pe-orizontala,
caci la echilibristica
doar Topica e cea bazala.

Daca mai repeti faza cu delogarea si commurile inviate ca prin minune scoti material de un volum imediat.

E lucru cunoscut, vezi bine,
de toti limbistii pasionati,
ca toate limbile straine
se-nvata cel mai bine-n pat.

Ai scanat multe pentru un singur poem, de la senzatia de reificare a omului in societatea consumerista (\"fleica mea de viață\"), la sufocarea intr-un peisaj citadin lipsit de perspective (\"îmi intră apa în urechi ca o ființă vie\").

Apoi finalul este neasteptat de chill (\"un fel de incredibilă pace/ o dimineață veche/ un cui ruginit\").

Imi place si faptul ca a disparut acel ritm sacadat care ma indeparta odinioara de scriitura ta.
Keep going!

Imi place dezinvoltura cu care te misti printre simboluri... Anything-Fifty trimite la Jumatate-de-Om, iar \"jumătate-de-poet-călare-pe-jumătate-de-manifest\" la \"Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop\".
O recuperare reusita a vechilor elemente de basm.

Primele doua strofe mi se par interesante prin felul in care recurgi la constituentii imaginarului social al citadinilor: port-bebe, reclama la Delikat, semne de circulatie.
Am avut imaginea fugara a unei parcari de supermarket.

Da, revolta in poezie nu moare... fara o doza de revolta din cand in cand, poezia ar fi lesinata.
Noroc bun!

Deci, sa fim atenti de-acuma,
mess-ul asta e cu haz:
poate ca e chiar bunica
si-o injuram ca ne da BUZZ!

Alina razbate spre casa ca spre un wonderland de cucerit.
In calea ei stau serpi electrici, vagoneti, tuburi.
Se scurge spre acasa ca un fir de sange.
Dar o ajuta senzatia posedata, memoria anexata a unui nimic solar pe ceafa.
Asa am receptat eu textul, se poate sa ma insel.
Mi-a placut mult, desi a trebui sa il citesc de 5 ori ca sa il inteleg. Dar a meritat.

De acord, de acord, in afara de \"strânși în răcoare de lut\" si \"pământul respiră adânc\", care sunt cam cliseistice.
E vechea imagine a pamantului-mama, Geea-Gaia, insa exprimata la fel ca in trecut. Ai putea reincerca sa reformulezi, ceva de genul \"cablurilor defecte\"..

Faine babele alea conectate la ingeri prin fibre optice... se modernizeaza si ele!
:)
Am ramas cu o senzatie placuta de papadii strivite in cerul gurii.

Mi se pare ca e un articol documentat, clar, incitant. Muncit si gandit.
As fi lasat o steluta, dar la ora asta din noapte nu ma simt in stare sa o justific.
Multumesc pentru osteneala pe care o simt in spatele pasiunii cuvantului.
Astept si alte eseuri despre regizori importanti si uitati.
:)

chiar Alberto
ce
e cu puscociu`
ala
vrei sa ne
intimidezi
critica
sau
ce

\"Cele mai benefice sau percutante îmbrățișări sunt acelea sincere, spontane, dezinteresate și lipsite de vreo tentă erotică.\"
Zici tu ca la Ziua Free Hugs n-au fost imbratisari erotice, da` io nu cred in ruptu` capului ca s-au abtinut clujenii de la a strange in brate zdravan niste tinerele proaspete si deschise la minte.
Parca eu m-as fi putut abtine. Pai m-as fi tinut dupa ele, le-as fi aparut in fata la fiecare colt de strada al marsului!

\"Categoric, îmbrățișarea este un lucru sănătos! Ajuta sistemul imunitar, vindecă depresia, reduce stressul și poate vindeca chiar insomnia.\"
Hmmm... nu stiam cum sa-mi vindec insomnia... acum stiu!
Pe la Satu Mare cand ajungeti?
:)
No, imbratisari libere iti doresc!

\"Dar lava stă bine de bolta cerească; însă până când? Va veni, cu siguranță, acea zi când totul se va revărsa pe pământ cu aceeași viteză cu care acel pescăruș se repezise după pradă. Va fi ca un tsunami, însă de mii de ori mai distrugător și mai îngrozitor: un monstru gigantic verde așezându-se pe noi și asfixiindu-ne în timp ce ne arde puțin câte puțin, până devenim una cu el în acel cumplit proces de digestie.\"

E o problema aici, pentru ca tu descrii explozia unei nove (\"cu aceeași viteză cu care acel pescăruș se repezise după pradă. Va fi ca un tsunami\"), pe cand e clar ca Soarele nostru (Sol) va deveni o giganta rosie, nu o nova, si asta doar dupa 5 miliarde de ani, treptat, nu pe neasteptate.

Cam peste 3 miliarde de ani Pamantul va fi prea fierbinte pentru a mai putea adaposti viata. Daca umanitatea va rezista pana atunci (desi e putin probabil), cu siguranta ar avea tehnologia necesara pentru a se carabani pe alte planete dragute pe care sa le polueze cu PET-uri si versuri.

Zic ca pasajul tau de mai sus e poeticeste viabil, dar nu se sustine d.p.d.v. astronomic.

Imi place melanjul acesta intre imperiosul senzualitatii si angoasa \"ultimului nord\", cu dragostea reinventata perpetuu pentru a compensa dezastrele sublimate in memorii.

Dragostea ca terapie finala, dragostea cu viziuni grotesti proiectate pe tavanul mintii, invaluind atrocele intr-o aura de poezie, imblanzind \"lumea fioroasa de sub ceresc\" (Stanescu) prin acel incantatoriu: \"fă dragoste cu mine acum\", repetat pana cand devine o mantra lirica sapata in cerebel printre engramele decaderilor.

\"fă dragoste cu mine acum
așa cum aș fi dorit să se întâmple la orice pierdere\"
Imi pare o invitatie la viata derulata in transa poetica, un refugiu in fata descompunerilor de forme fractale, o exorcizare a dezintegrarii texturii universului.

Tot poemul este o negare a Entropiei, o proclamare a misterului ultim. Iar acele \"furnici mișunând prin sângele coagulat\" sunt atat de reale, de nepasatoare... iti misuna pe retina mult timp dupa ce ai inchis imaginea.

Am totusi o nedumerire: \"brațele prăfuite pe bordura spartă\".
Fiind vorba de un accident pe care il relatezi ca martor ocular (asa imi pare) nu prea are cum si cand sa se astearna praful pe acele brate.

Las un semn de apreciere aici, pentru ca mi-au placut aceste vraji de dragoste combinate cu ritualuri de exorcizare a blestemului mortii. Poate ca in secret aceasta e esenta poeziei.

Ar trebui sa reformulezi pasaje prea simple precum:
\"aleargă primăvara desculță peste vaste câmpii\"
\"o ceașcă de cafea cu o distinsă doamnă albastră alături\"

Aceste exprimari nu spun mare lucru, dar, dupa ce ai pus punct unui poem poti sa-l refaci, sa-l ajustezi cat vrei. Cred ca ar merita reformulate, in sensul de a le modifica pana cand castiga in complexitate. Riscul unei astfel de poezii de mare amplitudine este dilutia.

Mi-a placut: \"suntem bătrâni deja vine rima ce-am detestat-o [..] ne sfâșie cearceaful cald și aspru al poeziei\", pasajul cu Livia e bun, poate prea lungit, sau sinceritati confesive care conving, precum: \"hai să ieșim în oraș/
am obosit de mine de cuvinte caramel de fleacuri/
de prostie și de false feminități\".
Si eu m-am saturat de falsele feminitati ale unor barbati.

Uitasem de ciocolata pitic si de muzicutele chinezesti, faci ce faci si reusesti sa-mi readuci o epoca in fata.
:)

Pana una-alta, se pare ca vei castiga pariul cu poezia si parizianul bistritean la pas.
Totul e sa ai starea...

Frumos cantec despre Transilvania, cea inceata la nori si greoaie la pavaje, cu cetati in paragina si orase inierbite unde buchinistii sunt tineri revoltati care au abandonat filologia.
Da, aici totul e mai incet. Si poezia curge altfel.
Lent ca o curgere jemanfisista de nori peste acoperisuri medievale.

Ai dreptate, Liviu, e putin mai mult decat impresia lasata de acest mic ciclu de poeme, care oricum e definitoriu pentru stilul tau original, Nanu TradeMark.

Ar putea fi un premiu de excelenta pentru toate poeziile scrise in acest stil, in marea traditie a umorului liric cu accente grave, ce reia vechile probleme ale conditiei umane dintr-o perspectiva tulburatoare si cuceritoare.
Si pentru calitatea umana care razbate mereu printre randuri.

Imi place stilul asta, creioneaza mici tablouri memorabile...
Un mare avantaj. Poezia trebuie sa impresioneze retina, sa se cuibareasca in memorie... tu reusesti asta fara sa te fortezi.
E ca si cum unii mai invata sa inoate printre cuvinte, si dau din maini disperati stropindu-ne cu tropi, pe cand tu aluneci la suprafata ideilor cu lejeritate.

Frumos, foarte frumos.
Vezi ca devin dependent... si in ultima vreme ne lasi in sevraj, nu mai vrei sa ne dai bomboanele poetice pana la capatul cutiei.
:)
Las si eu o stea, pentru ca aceste elegii le merita din plin. Ne dai lectii.
:)
Imi par niste peanuri moderne. Si cand zic asta, zic foarte mult. Tu vei intelege ce vreau sa spun prin \"peanuri moderne\". E foarte mult in zilele grele de azi.
:)

Foarte convingator acest micropoem, melanj straniu de efuziuni vegetale si contopiri halucinante...
Pacat ca se termina prea devreme!
:)

\"antimateria din care ne ridicăm
și ne îndepărtăm hipnotizați de privirea elefanților\"

Ai o gestica sacrala in multiplicarea cuvintelor, un aer din alte vremuri... vizualizez o preoteasa intr-un templu cartaginez, gen Salammbô, incantand imne acvatice pentru zei cu capete de elefanti...
Finalul e superb, te invidiez ca l-ai descoperit inaintea mea!
:)