Anghel Geicu

sunt încântat să văd că îmi comentezi textele. ăsta de față, este așa cum este, după cum vezi, stă frumușel la recomandate. că nu este pe gustul tău, asta este altă mâncare de pește. îți respect punctul de vedere, numai că, aș fi vrut să vii cu mai multe argumente, pro sau contra. eu unul, nu am înțeles mare lucru. nici mie nu îmi plac textele liricoide, cu metafore sforăitoare, ori, cu tot felul de expresii aiuritoare, care te apucă durerea de cap. dacă ești curios să vezi, nu zece, măcar ultimele cinci texte ale mele, ai să vezi că nu sunt toate scrise așa. sunt nevoit sa mă repet, este o poveste de dragoste, nu un film horor. nu mă apuc acum să explic. uneori suntem lirici, vezi poemul poemelor al lui s.g.bogdan după ce, înainte publicase torrent. sigur că îmi apăr textul, numai cine nu are sânge în instalație nu o face. te invit sa răsfoiești câteva texte din pagina mea. ping pong; protex & hooker; home, sweet home; la strada. ș.a. după cum observi, în cazul în care ai avut curiozitatea sa îți arunci un ochi peste ele, ai să vezi ca abordez și altfel de teme, cu un alt discurs. nu o lălăi cu același discurs, și aceleași chestii cum văd, la alți autori. și asta, timp de câțiva ani buni. am citit un com de-al tău în care spuneai că scrii după cum simți, și că ceea ce scrii trebuie să degaje emoții. și o înjurătură poate sa creeze o anumită emoție, numa' că, asta nu înseamna poezie. uni text, pentru a fi poezie, îi trebuie mult mai mult. nu mai departe bukowski. scrie el licențios, dar, acolo, în textul lui, găsești chestia aia de genialitate care sparge bariera banalului, dând în final acea poezie mișto. ar fi multe de spus, în sfârșit.
mulțam încă odată pentru comentariu. te mai astept cu ziceri, despre

vă mulțumesc pentru comurile voastre;

Alina, cândva încercam să scriu după tendințe, acum scriu așa cum simt. fără acele explicații, textul ar fi fost gol, prea sec, ca să creeze atmosfera. titlul anunță o poveste de dragoste. confirmarea este textul în sine. este un risc asumat, cum și acel cânt al cocoșilor. cât era să spun ~ cântat al cocoșilor~ numai că, strica atmosfera. cel puțin asta este impresia mea. cât despre descurajare, nici vorbă. mă bucură astfel de comentarii

Laurențiu, într-o mică măsură îți dau dreptate. pe de altă parte, ce te-ai fi așteptat să găsești într-o poveste de dragoste. însuși titlul îți spune despre ce este vorba. sperai să găsești cuvinte licențioase? sorry. poți căuta liniștit în altă parte. pentru asta îți recomand o carte care am auzit că se vinde f.bine. nu știu titlul cu exactitate, este ceva despre ramona. [îți dai seama că știu titlul, numai că nu vreau să interpretezi chestia în vreun fel sau altul. departe de mine gândul ăsta]
acolo unde zici că nu ai înțeles, eu cred că ai înțeles f.bine, e poezie, ce naiba. citindu-ți câteva texte, am observat că ești pe același palier liric. nu comentez, spun doar ca o simplă observație. nu vreau să fiu răutăcios. toți avem orgolii. fii sigur că am recepționat spusele tale.
chestia cu super, tu, ca adult, când vezi un val de doi-trei metri, niciodată nu ai să spui super. cuvântul ăsta îl folosesc de regulă copii de zece-doisprezece ani. de unde știu? în fața blocului meu este un părculeț, după amiaza, plin de puști care folosesc în draci, SUPER.
cât despre textul în sine, de vreme ce a fost recomandat, înseamnă că este destul de bun

mulțumesc pentru aprecieri. scuză-mă că răspund atât de târziu. acum am recitit textul și am văzut comul tău. mă bucură prezența ta în această pagină. de fapt, între cer și pământ, rămân aceste povești, unele, iată; de dragoste

ți-am citit textul de mai multe ori. cu câteva zile în urmă am citit câteva poeme de pe american poetry. aici, când vreau să ctesc poezie bună, găsesc. spre exemplu, Maya Angelou/ femeia fenomenală, pe care un site american a recomandat-o ca fiind poezie zilei. apoi, l-am descoperit pe Kaveh Akbar cu poemul Exciting the Canvas. până aici, toate bune, numa'că, în textul tău găsesc câteva similitudini, vis-a-vis de poemul lui Kavesh. să fie o coincidență discursul, apoi chestia cu ghidonul, cu mâinile ridicate, bătutul în ușă. nu știu. spre confirmare am să postez acest text al lui Kaveh într-o traducere aproximativă
ps. a.r.u.

Kaveh Akbar
Excitarea prelată

Că Luna cauzează mareele

pare a fi prea Witchy să fie știință.

dejecții într-o mare de fier,

blugi, o bijuterie pe trupul unei femei

capră alabastră. asta este

de ce sunt aici? Toata lumea

are nevoie de Kudos, de la nou-nascuți

pentru salvatori. Nora

atrage lumina soarelui în baruri de pluș,

spre deosebire de un pictor impresionist.

Îmi place să mă gândesc la lumină în acest fel,


pentru a ilumina după cum este necesar.

Celebrul poet a spus scrie

prin lumina rănilor tale.

Un bețiv zboară pe bicicletă cu mâinile ridicate spre cer,

lipindu-se de marginea drumului.

durerea este încă realizată de durere.

Unii oameni născuți înainte de Model T

au trăit pentru a vedea omul cum se plimbă pe lună.

Pentru a fi legat în felul ascesta

la catargul istoriei

asta mă face frenetic. La petreceri

(Sigur lovesc cu pumnul în ușă,

dorința mea de nesuportat

să-și lingă sufletul unul altuia) Strigam

Sunt frenetic și tu? Ca un incendiu,

înfometat și rezistent la singurătate,

ți-aș cânta la ferestre, ți-aș

umple gura de aperitive.

câmpii bestiale - pierdut

printre flori și stațiile de benzină.

Ciudat, pentru o apocalipsă

să se anunțe cu o astfel de recompensă.

Am auzit greieri ciripind și cred

inima îmi bate un pic mai încet, acel minuscul

cusut în spatele celui care bate (o naștere

umilă, o eroare de sânge). Ea locuiește acolo,

realizată în întregime din lumină roz,

dă din aripi dimineața atât de fin precum obrazul unui copil.

cât te-ar costa pentru a iubi un sfânt

ca mine. iată acest drum cu pietriș,

țesuturile moi ale ochiului pe care îl privești.

un șarpe încolăcit în jurul unui copac.

Pentru că eu sunt aici

fiecare dintre aceste lucruri poartă un nume

vă mulțumesc pentru aprecieri. asta mă face să înțeleg că m-ați punctat pozitiv. de aici pleacă și nedumerirea mea. cine a punctat cu zece, și cine cu doi virgulă unu. am o mare nedumerire.

măcar să își susțină punctajul cu un comentariu. aștept...

câștigătoarei Ana Urma, felicitări participanților la acest concurs. eu am spus de la începutul concursului că nu am nimic pregătit. sper să îmi iau revanșa la concursul final. am o rugăminte. vă rog doamna Eugenia Reiter, dacă îmi puteți spune cine m-a punctat cu 2.1 și cine cu 10. vă mulțumesc

așa s-ar părea. nu am nimic în tolbă. m-ați prins total nepregătit. îmi voi încărca bateriile, și sper să încropesc ceva. am o nelămurire. pentru marele premiu va mai fi încă o rundă? oricum, vă mulțumesc pentru acest concurs. mie unul, mi-a fost de un mare ajutor. am văzut cu ochii mei cam unde ma aflu, pe acest tărâm al poeziei. pentru acest concurs, și nu numai, aprind și eu o steluță

...parcă ai vorbi de virila FIREA. așa de bine se potrivește textul tău. în rest,
să auzim numai de bine

mulțumesc pentru aprecieri. este un text la care țin

la mulți ani poezie.ro, la multi ani postacilor de pe acest site, la mulți ani Eugnia Reiter

întâi de toate, felicit câștigătorul acestui concurs.

apoi, îmi cer scuze, atât celor care au participat la acest concurs, cât și [mai ales] realizatoarei acestui concurs, Eugeiei Reiter, pentru faptul că nu am votat. motivul a fost timpul, bată-l vina. lipsa de timp. am scris pe o coala de hârtie punctajul. textele pe care eu le-am punctat cu 8-și, le-am mai citit o dată pentru a îmi face o cât mai clară idee că textul în cauză merită acea notă. până aici toate bune, numa' că, atunci când am vrut sa postez punctajul, deși mă trezisem la 5.30 am. am constatat că se terminase perioada de votare. eram în 23.12.2015. asta a fost.
textul câștigător, din punctul meu de vedere, mi s-a parut a fi nr.23. am acordat nota 8.4.
locul 2 - textele cu nr.21 și nr.38. nota - 8.3
cea mai mică notă, 5,2. textul nr.3
textul 33 l-am punctat cu 6,9.
cel mai mișto text, mi s-a părut a fi textul nr.31. cel al lui valentin ionut

încă odată îmi cer scuze că nu am votat.

și, pentru că musai trebuie să cârcotim, cu tot respectul pe care îl port domnului Lunca, pentru poezia pe care a postat-o si care, iată, s-a dovedit a fi câștigătoare, mă întreb, acu' în sec.21, în plină eră tehnologică, asta este poezia pe care vrem sa o citim în putinele clipe de repaus pe care, din păcate, atât de rar ni le mai permitem? nu zic, pe eminescu îl citesc de fiecare data cu plăcere, la fel si pe minulescu, bacovia. da, acum cu poezia, parca vreau altceva, atunci când citesc un text, vreau ca minta mea să discearnă ce și cum, precum un puzzle, după starea mea afectivă, să percep textul ca pe un domino. în sfârșit, aș dori sa amintesc unele nume, acum binecunoscute, precum Ștefan Ivaș, Dmitri Miticov, E.V.Pal, Tudor Voicu, [căutați și veți vedea de ce].
deci, pentru următoarele concursuri, îi rog pe cei care vor să voteze, să citească mai întâi câteva texte ale unor poeți care, de-a lungul timpului au postat, si încă mai postează [unii dintre ei] pe acest site
iată câteva dintre texte; "ne întâlnim în orașe străine", "vulturii tandri", "noi doi, sau în fine" etc, etc.

mă screm sa scriu ceva despre textul ăsta. niciodată nu mi-am găsit cuvintele. l-am citit, am rămas strâmb, l-am recitit, am băut aproape un kil de alexandrion, am bântuit prin nu mai știu câte cârciumi. m-au contrazis, mi-au pus un taxi la dispoziție, m-au împachetat. și cu toate astea, în continuare simt în creieri aceeași senzație.
nu vreau ca prin com-ul meu să ies in evidență în vreun fel, cei care au comentat înaintea mea au spus înzecit ceea ce aș fi vrut eu să spun. nu asta vreau.
ceea ce vreau, este ca acest text sa fie citit, recitit, de cât mai mulți autori de texte de poezie.

ps. din câtă poezie am citit din 2011, nici un text nu l-am găsit mai futurist, mai beton decât acesta

primiți cu steaua?!

textul are părțile lui bune dar și mai putin bune. luat de-a întregul, [textul] mi se pare ok. prima strofă este aceea care îmi dă bătăi de cap. nu pentru că nu ar fi bine construită, ci, pentru faptul că vrând parcă să spună totul, se aglomerează, mai ales prin repetițiile care, din punctul meu de vedere nu ajută. știu. de acolo se pleacă, dar, parcă sunt prea multe înșiruiri de chestii. asta nu îmi place. este pur și simplu o constatare, o zicere. altfel, poemul decurge normal, remarc tonusul care se degajă, în definitiv, viața este o luptă. îmi place mesajul.
deci. textul ăsta are de toate, te amețește, îți arată cu degetul, ce și cum, îți dă un răgaz de gândire. iar la urmă rămâi cu chestia asta, că ai citit ceva mișto

iar ca reflexie, doar atât "rugăciunea însăși e viața aceasta'"

ps. nimic nu urăsc mai mult decât infatuarea acelora care vor să dea lecții acolo unde nu este cazul

ps.II. permiteți o steluță pentru faptul ca mi-ați descrețit fruntea?

caruia nu am ce să îi reproșez. îmi place legătura pe care o faci cu topoganul vis-a-vis de viața de zi cu zi. îmi place cum, atunci când privești în tavan, cineva parcă îți spune; iată, acolo, viața e altceva. mister, o iubire [poate] platonică, râsul, pe undeva, sardonic, în sfârșit, dragostea care [ne] vindecă

'Era foarte plăcut, începuse să ningă, nu știu cum, așa din senin'

un text care merită, cel puțin o steluță

vă rog.scoateti din titlu 'totul' plus primul vers. în rest, textul este fain. îmi place discursul, parcă este altceva, din multele texte de pe aici

îți mulțumesc pentru generozitatea cu care comentezi. de asemenea, pentru felul cum interpretezi textul. ai dreptate în ceea ce spui, numai că, o lume mai bună, doar în imaginația noastră o găsim. poate că, de aici și pleacă poezia. căci, poezia fără imaginație, fără acea beție a mirajului, un text, ar rămâne doar un text

iată un text f.f. fain. l-am citit mai devreme. vroiam să las un semn. din lipsă de timp rămân doar intențiile. acum nu. un text pe placul meu, fără a fi încărcat de metafore, fără acele clișee, [ca și când, ca și cum, șamd..] plictisitoare, etc.etc. remarc acea zicere directă care, parcă, se lipește de sufletul omului. rămas sub impresia [și parfumul] cărții lui drumeș, textul, îl văd ca pe o declarație[scrisoare] de dragoste
citit cu plăcere, ce mai! plus o stea

"da
știu că sună penibil
dar înțelege-mă și tu pe mine
este doar o altă zi de marți când aleg aproape neîntrerupt
să mă desprind
din tine"

îți mulțumesc pentru popas cât și pentru semnul lăsat.

cu aceeași prietenie

vă mulțumesc pentru comentariile d-voastră.

Sorin, becul de o sută este doar un pretext, pisica are și ea rolul ei. acu' o săptămână am mâncat pisică de mare. în casă am un cotoi de cinci ani, ce să zic, acum depinde ce alegi

domnule Teodor Dume, vă mulțumesc pentru steluță, mă simt onorat, și, da. ați "văzut" bine textul, drept pentru care vă mulțumesc încă o dată

comul d-voastră m-a făcut să zâmbesc. e bună continuarea, se pliază pe text. sunt unele texte pe care încerc să le scriu altfel, pe undeva, caut să ies din tipar. cam așa este și cu textul de față.
încă o dată vă mulțumesc pentru lecturarea acestui text, cât și pentru com

ps.
da, am fost. acu' sunt liber ca pasărea cerului


am scos carnea din frigider
și am trântit-o pe masa din bucătărie
de fapt
un pui cumpărat din
supermarket

fără cap
și fără gheare

ambalat estetic în celofan
transparent

acum stă inert
beton pe masa din bucătărie
fără cap
și fără pic...

și soarele strălucește splendid
în geamul bucătăriei mele
fix pe carnea
scoasă din frigider

puiul ăsta ambalat estetic
în celofan transparent
transpiră domnule
transpiră
ferm convins că
în cele
aproximativ două ore
sigur nu o să facă
nimic
nici măcar insolație

fără cap fără ghiare
sigur nu știi că vei fi definitiv terminat
preparat
numai bun de mâncat

de mâna femeii