Poezie
bubble gum
2 min lectură·
Mediu
după o noapte întreagă încă îmi găsesc timp
să te privesc cum buzele ți le ascuți în oglindă
cum surâsul tău se topește sub maldărul de întrebări
stau ascuns sub pătură și
îți admir trupul de sub furou cum sclipește
ca mărul în pârg și mă simt viu, deși
mai bine te-aș ciupi de coapse, mai bine ți-aș smulge
inima din pereți, mai bine te-aș tăvăli pe saltea
și te-aș strânge în brațe ca pe o
funie. între două reprize de football am timp să mă întreb
cum poate zâmbetul tău să mă doară, să-ți pup dârele pașilor pe nisip
să-ți sorb umbrele de pe față, ca și cum, pentru o clipă mi te închipui
ca pe un dumnezeu la care cad în genunchi. mă
rog, iată imaginea în toată splendoarea ei. cum, luna
parcă răsare dintre sânii tăi zvelți. și
iată răsplata
parfumul tău de femeie matură mă invită la vals, chiar dacă la sportul
ăsta nu mă prea pricep, pe întuneric, tu ești și înger și demon,
geneză vs neant. ce-mi răsfoiește viața în ziarele
tabloid. drept să-ți spun, nici aripi de-ar fi, nu mai vreau. mi-ajunge
licoarea ce mă îmbie ca pe un
proscris. dar nu este noapte. noaptea în care am scris cea mai frumoasă
poveste, noaptea când am iubit cea mai tandră femeie. ok
mă înclin. o iau ca atare. atunci, de ce, când îmi muști buzele
parcă nu am curaj să mai caut drumul spre
stele. căci, altfel,
my darling,
rămân în prezent și-mi beau paharul până la fund
001371
0