imaginarium -omul din umbră-

-ce mai faci, cum o mai duci, tot cu x? cu

doamna aceea cu fundul bombat, rotund ca o minge,

pare să-mi spună figura din sticlă.

eu tac. e destul de devreme, și totuși

atât de târziu.

mă grăbesc, încerc să fac mai multe chestii deodată.

pun apă la fiert, în tot acest timp

mă îmbrac, pornesc laptopul, prepar cafeaua

apoi, hârști. torn apă fierbinte în cană

și amestec.

-bau! nu apuc să intru în baie, că, iată

parcă mă trezește din morți/ morții mă-ii -titlu de carte.

ce moacă ai, spală-te, naibii, pe față! îmi zice

și, în timp ce mă bărbieresc îmi privesc venele de la gât.

-de fiecare dată fac asta-

șoptesc, mai mult printre dinți,

-nici să nu te gândești, piei drace.

și lama alunecă tandră spre gât

de parcă ar fi pe un luciu de gheață/ patinoar, minus două grade celsius, timp optim pentru distracție. trebuie să îmi ascund frica.

trebuie.

-n-ai curaj, vierme. NU AI, recunoaște! fii și tu măcar odată bărbat

arată ce poți. poți mai mult! fantasia nu există

omul din umbră nu există. NU EXISTÃ,

punkt/ poftim, altă polemică.

-bla bla bla. uite, dom-le! cum se bagă cu de-a sila în discuție

-dar dacă, să presupunem, e așa cum spui tu?!

îmi șoptește în ureche.

atunci de ce faci calcule, de ce aduni, de ce scazi, de ce duminica orbului, marțea galbenă,

febra bubonică ș.a.m.d

Aaa?!!!

vezi că te-am prins?!! lasă retorica

cuvintele îți fac trebuință doar în față justiției

pe stradă este suficient să dai din coate

să prinzi un culoar ca să poți alerga.

-de frică?!!!

-ok, de frică. unde, însă, este moartea

în ecuația asta/ cauți un pretext să te scuzi?!

nu ține!

întotdeauna, bagă la cap!

există un plan B, întotdeauna