Poezie
două cioburi
1 min lectură·
Mediu
dansăm pe trotuoare cu melcii alături
cu toamna pe umeri, cu iarna în oase,
de ciudă, doamna
ne toarnă în globuri
ca pe un adagio scris pe parbriz
și doar așa într-o doară
mă întrebi
dacă suntem bătrâni
atunci când ne lipim obrazul de stele
atunci când ne strângem în brațe mărunt
atunci când mușcăm biscuiți
fără a ucide valsul primăverilor din oglindă
atunci când taci, atunci când pășești acolo unde eu doar încerc o privire,
tu mângâi durerea, pleoapele murmură șoapte
păstrate în sticluțe,
orhidee
și păsări
și îngeri
și colțurile inimii înmuguresc
în lacrimi
dospite, de parcă nu ai curajul
să îmi cuibărești liniștea în foamea de tine,
printre bulgări de ploi
două cioburi
003.855
0