Poezie
pe spate port veriga destinului
1 min lectură·
Mediu
ochii mei au prins culoarea lichenilor
au prins culoarea becului stins
sunt fix cum i-am citit într-o carte
tulburi și fără văzduh
mă privesc în oglindă și parcă văd
pe un altul
e adevărat, am căpătat ochii aceia
ochi ce privesc înapoi
ochi ce îmbracă oamenii în cearșafuri
ori în străzi pavate cu cearcăne
îmi privesc brațele
au luat forma unor țevi tubulare, a unor
roți zimțate gata să taie,
pe spate port veriga destinului
agățată într-un cui,
ce vină am eu pentru toate acestea
ce răni port în mine
încă absente
ce ghiare îmi cresc noaptea de sfâșii asfaltul
și cine-i de vină că văd
poate melcii ce tulbură apele
poate timpul ascuns într-o geană,
sunt un răzvrătit al zilei de ieri
am o copită pe care o încalț
să mă vadă
am un foarfece care taie mărunt
am o jumătate de flaut
ce cântă pribeag
am o incizie în frunte,
poate tocmai
acolo e locul să plantez un alt ochi
vigilent
pe care să o recunoască și să spună
uite, ea este
001.384
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “pe spate port veriga destinului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/13992276/pe-spate-port-veriga-destinuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.