Andu Tugui

Imi place senzatia inregistrata in ultimul vers. E grozav de vie. In rest eu zic s-o mai slabesti cu balegarul si sa pariezi mai mult pe trandafiri. Cine stie, poate chiar o sa-ti placa.

Eu nu inteleg verisorule de ce te-ai incapatanat sa-i zici poezie la rezumatul
acesta al unui presupus eseu \"Curvele si rolul lor in economia mondiala si nu numai\". Si inca ceva ; astea care pozeaza drept curve nu-s toate chiar asa. Unele mai dau impresia asta caci poarta toala cochetariei. Sa fii cu adevarat curva cred ca ramane totusi o treaba legata de vocatie.

Senzatiile pe care le impartasesti in poezie sunt parca ale unui om beat. E genul ala de sensibilitate pe care-l excita alcolul. In plus trebuia sa fii cazut pe spate ca sa poti vedea curcanii eclipsand soarele.

Nimzovici zicea ca figurile au valoare contextuala. Uneori si un pion e mai valosros decat o regina.

Frumos pionule, doar poate prea brusc si neexplicit pentru o fila de jurnal

Ce m-ar interesa pe mine este daca ai mai proceda la fel intr-o situatie similara. Vreau sa te gandesti bine si sa-mi dai un raspuns obiectiv, nu unul cocosesc.

Asa incep desenele cu Bugs Bunny si Tom cat si Jerry. In al doilea rand nu inteleg de ce Cioran e rau si mizerabil si ce cauta el cu pasarelele la un loc. Iar apoi procesul de a cauta voit durerea e nefiresc. E adevarat ca durerea te fortifica, te educa si inhiba dorul genetic al omului de a regresa (ca omul tinde sa fie o fiinta ticaloasa ca fond), dar nu trebuie s-o cauti caci te gaseste ea pe tine, mai devreme sau mai traziu.

Inima ca inima coane columbe, dar cu devalorizarea ce ne facem?

Geany, ala de-i zici tu lup e de fapt un demon chit ca are el capul comun cu animalul in chestiune. Deci se cam alese praful de momentul Kodak.

Caleidoscopul de imagini e in principiu
tipic societatilor occidentale. Mai vezi prin revistele romanesti cu licente straine sfaturi de diverse tipuri, care descriu actiuni de prin cadre nu tocmai specifice salariatului roman. In general totul graviteaza in jurul cuvantului cheie \"birou\" : cum s-o vrajesti pe colega de birou, cum sa te imbraci la birou etc. Vreau si io o revista unde sa spuna cum sa-si dezvolte relatii amoroase (in pauza de pranz) mucitoarele de la APACA.

Adevarat ce zisesi, dar nu are nici o legatura cu ce vrusesem eu sa spun. Ideea e ca din motive practice e bine sa ai si o lume diferita de cea impartasita. Asta nu inseamna sa fii duplicitar, ci doar sa ai un loc de refugiu ca entitate independenta. Si asta tocmai pentru a-ti putea pretui in continuare femeia. Daca neglijezi sa-ti intocmesti oaza asta vei sfarsi sa consideri nurii si virtutile iubitei drept chestii obisnuite, deci o sa te plictisesti de moarte la urma.

OK prietene, dar as dori sa fii cat mai explicit cand spui lucrurile acestea, ca sa existe si o parte constructivo-didactica in comenatariul tau.

Nu, in nici un caz de destinatara lor. Felul asta de a gandi despre o femeie trebuie sa ramana doar al tau, necunoscut ei. Caci vorbesti de unul dintre lucrurile pe care nu le au in comun doi indragostiti. Tu cladesti imaginea ta despre ea din afara inclestarii amoroase. Zamislind gandurile astea esti observator, nu mai esti in postura de indragostit. Poate singura concretizare ar trebui sa fie un suras pasager pe-afara in timp ce inauntru gandul asta iti hraneste eul.

Care final neica Erasmusse ? Ca vreau si eu sa inteleg idealul vietii (deci explica-mi mie banalul ca sunt receptiv). Si hotaraste-te : ori plangi cu sughituri de salta camasa pe tine, ori traiesti paradisiac, caci nu poti sa mananci prajitura si in acelasi timp sa o si ai.

Genul asta de ganduri este menit sa fie cunoscut doar de proprietarul lor zic eu. Sufletul e uneori ca o baie incalzita de apa din cada. Daca deschizi usa, oamenilor de-afara poate o sa le placa ce vad, dar se mai scurge afara si ceva caldura.

Ce sa fac prietene daca nemernicile astea de ganduri calatoresc in gasca. Poate ar fi mai bine sa ai cate un singur gand despre placinta lu\' mam\' mare, Dracula Park sau chilotii lu\' Marylin Monroe.

Prietenul meu necunoscut intai ramasei socat cand citi primul rand, dar ma prinsei iute ca alta era ideea. In ceea ce priveste problema cu Internetul, lucrurile nu-s nici asa simple si nicicum roze. Cum zici si tu lumea asta fictiva e intr-adevar simplificata si ne urnim mai iute sa inchegam un dialog cu te miri cine pe calculator decat in viata de zi cu zi. Dar tocmai pentru ca lumea asta e prea simpla, omul ratacit prin ea si care spre deosebire de mezinii lui cimpanzeii e inzestrat cu Har, vise si obsesii inconstiente, risca sa o intinda repejor din Realul ei. Si de aici deprecierea oricarui tip de comunicare purtata astfel. De exemplu nu e paradoxal ca toti participantii la traficul Internetului au sula cat China ? Asta ca sa fiu imediat, desi trivial. A doua mare problema a genului de comunicare prin coduri grafice (ne mereu litere) ar fi ariditatea. Orice conversatie, chiar invartindu-se in vecinatatea genialului, lancezeste. De ce ? Pentru ca exista lucruri nevazute intr-o conversatie reala, pe care nu le sesizezi decat atunci cand lipsesc. Altfel spus vine un moment intr-o discutie cand admiri tricoul co-tainuitorului, sau vezi ca are cam multe cearcane zilele astea si daca e tipa poate iti rupi o privire la ea in decolteu ; deci lucruri care te determina sa faci diverse asociatii, sa te pui in posturi diferite, sa-ti schimbi in cateva randuri unghiul(nu punctul) de vedere. Asta anesteziaza posibila monotonie intr-o discutie. Din pacate schimbul de informatii pe Internet e ca fata napastuita din telenovele (ergo sarac) si nu-ti permine o scufundare in idei. Chiar un duplex audio/video n-ar rezolva pe deplin problema asta. Poate vrei sa-ti bati prietenul pe umar sau sa simti femeia, cum ii infloreste carnea cand te apropi de ea sa iei paharul de vin de pe masuta, sau multe alte chestii din astea. La urma: e minunata modalitatea asta de comunicare dar pentru lucruri concrete rau, neputand in nici un caz sa se intreaca cu sora ei vie.

Prietene, stiu si eu daca e prea criptica ? Totul a pornit de la un moft dintr-o seara de a calcula cat se invarteste sui prin corp, intr-o zi (fix oarecare), conu\' sange. Si ia ghici cat vine la luna. Cam din Germania pana la noi la balta \'a mai mare, unde vara te agati prin fete frumoase, manca-le-as glezna lor de brunetele indraznete.

Si?

Minunat de-a dreptul. Iute si surprinzatoare precum impresiile calatorilor din doua trenuri ce trec unul pe langa celalalt