Femeie prelinsă pe o lamă de cuțit (1)

celei ce mi- a adus fericirea

1 min lectură·12 mai 2009

Mediu

ploaie.

gloanțe caverne profund structurate

ține- mi oglinda drept reflex

picioare murdare.

plumb cu ruine dispersate în eu

umbra.

pe ziduri frântă

cadavru prelins pe o lamă de cuțit

femeie

ultima dorință.

geamul sparge piatra lovirii

nu mă mai ucideți a nu știu câta viață

011.639

Despre aceasta lucrare

Autor: andronache virgil-nicolae
Tip: Poezie
Cuvinte: 45
Citire: 1 min
Versuri: 12
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

andronache virgil-nicolae. “Femeie prelinsă pe o lamă de cuțit (1).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andronache-virgil-nicolae/poezie/1836568/femeie-prelinsa-pe-o-lama-de-cutit-1

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

PP Plopeanu Petrache✓10 dec. 2018

Totul se petrece într-un sens invers față de curgerea logicii înspre și dinspre semnificație. Ți-ai apropriat o bucată de lume și cu ea vrei să schimbi întreaga lume și îmi place că înțeleg și accept frumusețea acestui travaliu poetic. Cuvântul tău lovește limba cu dulceața lui așa cum geamul sparge piatra lovirii!! Frumos!!
Cu stimă
PP