Iubește-mă Doamne, apoi spânzură-mă de o stea! / Spânzură-mă Doamne cu funia destinului!

Aș fi înnebunit dacă nu aș fi scris. Erupția hormonală a avut o scăpare: s-a transformat în vers. Când voi avea o familie voi renunța la scris! Mă va lăsa inima? Mereu am scris despre ,,atestatele\'\' sănătății mele. Pentru că ele nu mai au nici o valoare în fața evidențelor. Agenezia anală: cel mai sinistru argument al singurătății mele! Nașterea prematură sau goana după timp. Mă simt cea mai de jos moluscă...! Întreaga viață se reduce la ,,asta e!\'\' pentru unii, nu și pentru mine. Infinite iubiri, infinite mari iubiri! Să nu poți repara greșeli ce nu-ți aparțin direct, te face să regreți tot timpul pierdut până la momentul pierderii celei mai mari iubiri... Viața însăși o pierdere de timp. Ce bine e să ai pe cineva care să te creadă și care să creadă în tine! O ratare nu se anulează printr-o altă ratare! Să aibă cineva încredere în tine și să ai încredere în cineva, nici nu puteam banui! Nașterea prematură îmi dă fiori, îmi incită conștiința la a pune întrebări: de ce m-am grăbit să mă nasc? Când ai boala asta poți crăpa în tine, oricine putea fi în locul meu. Cerul albastru adânc, inocent, O poezie scrisă pe un imens monument. Lacrima dragostei moartă în floare, Un dar neatins, nepătat nici cu o rază de soare! Prinț al întunericului, transformat într-o frunză- Între crengi de copaci, ținută ascunsă. Iubește-mă Doamne, apoi spânzură-mă de o stea! Spânzură-mă Doamne cu funia destinului!