Vedenii
Vedenii Vulnerabila culoare, de-un verde mat, desavarsit, Luminat de-un vesel soare si scobit de raze slabe, Palpitatii vagi de frunze, aer racoros, deosebit Inmiresmat, plin de vesnice iluzii
AVAndrei VaidaUn sfarsit
Un sfârșit Sufletu-mi e obosit, Corpul fără viață... Toamna grea a poposit În mintea-mi blestemată. Un gând greoi, neobosit, Îmi lasă o urmă neuitată Pe trupu-mi rece... infinit E cugetul
AVAndrei VaidaFericire
Fericire Cu moartea-n gând, Cu corpul stors, Privesc aiurea, blând Și prost, în ochii scurși, În vadul fals, ce-n rând Visele-mi îneacă... Pășesc anemic, dar decis, Răcoarea-mi face
AVAndrei VaidaRealitate
Realitate Deplorabilă eroare a unei vieți fără soare, Dulce agonie sub nori de o nădejde-amăgitoare, Îți pierzi privirea-n vitrine și nu în cerul Ce-ți pastreaza viața, ca pe-o amintire...
AVAndrei VaidaPoemul Suferintei
Poemul suferinței Derutat de lacrimile ce pe chipul tău, domol se-adăpostesc, Durerile-ți atacă mintea mult prea obosită, gândurile-ți amuțesc, În zadar se mișcă, fără ecou acum, dar totuși
AVAndrei VaidaUmbre
Umbre Esti mult prea trist, mult prea tacut, Te-ascunzi cu grija-n umbrele durerii, In marginile fara rost a neplacerii, Nu pot sa inteleg, esti greu de descusut. Te vad zambind, c-un aer de
AVAndrei Vaida