Andrei Tudora

Copiii stau cuminți în pat Azi, în seara de Ajun Ei știu că Moșul va veni Ei știu că mâine e Crăciun. Moș Crăciun în sanie urcă Va intra pe porți, pe uși Cu un sac cam mare-n cârcă Ajutat de

Un înger, un înger am avut Dar când am greșit, imediat l-am pierdut. O fată, o fată ca-n povești. Era frumoasă, cum să n-o privești? Cu buze moi de catifea Care-ți cer să le săruți, Ce n-ai

O poveste am să-ți spun Și cuprinde tot ce-i bun. O mâncare delicioasă O să ai la tine acasă. Dacă faci exact ce zic O să-ți spun ce-am pregătit. Și acum haide la treabă Doar că tre’ s-o faci

Îmi amintesc de acea noapte, În parc, pe bancă, doar noi doi, Vorbeam încet, ușor, în șoapte, Deși cu tine eram vioi. Eu vorbeam mereu, ma bâlbâiam, Vroiam să fie cat mai plăcut, Doar pentru

Ești cumva un om normal Și-ți dorești să fii uimit? Vrei să fii tu mai special, Să faci ceva mai diferit? Atunci e clar ce tre’ să faci Ca tu, cel vechi, să nu mai fie... M-asculți pe mine,

Mă uit la tine cum zâmbești, Dându-mi seama ce gândești, Și-ascult cum tu îmi ceri în față Să-ți grăiesc un alfabet din viață. Zâmbesc și eu, mă uit la tine Cum te-așezi lângă mine, Și-ncep

Când sunt singur și mă gândesc: Ce să fac s-o cuceresc? Cum să fac să-i dovedesc? Cum să-i spun că o iubesc? Căci ea nu știe ce-mi doresc, Ea nu știe cum o privesc, Și tot încerc s-o

Cine e acea persoană Care stă mereu cu tine, Care-ți stă mereu alături Și îți face numai bine? Cine e acea persoană Ce te apără de rău, Ce te scoate din capcană Și te-ajută mai

Să iubești, să plângi, să râzi Să ai inima ca gheața, Să salvezi, să distrugi, să fugi Ce-ți rezervă viața? Să devii un doctor bun? Să devii electrician? Să devii doar un nebun? Sau să fii

Uneori sunt ca toamna. Aștept să-mi cadă frunzele Și să uit tot ce-am pierdut, Să uit și toate luptele, Să uit tot ce-am făcut. Și aștept să-mi iau zborul, Să zbor în altă țară Până

Când sunt singur și mă gândesc: Ce să fac s-o cuceresc? Cum să fac să-i dovedesc? Cum să-i spun că o iubesc? Căci ea nu știe ce-mi doresc, Ea nu știe cum o privesc, Și tot încerc s-o

Când treci pe lângă mine și nu mă bagi în seamă, Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă, Și simt că-nebunesc, dar știu că este bine, Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine. Învaț mereu

A fost odată ca-n povești Din rude mari împărătești Apărut ca din ghiveci Un mic marțian de trei cinci zeci. Are și un nume, dacă vreți să-l știți, Vector îl chema, Vector Pripici. Cică era