Poezie
Pizza, my love !
2 min lectură·
Mediu
Ești cumva un om normal
Și-ți dorești să fii uimit?
Vrei să fii tu mai special,
Să faci ceva mai diferit?
Atunci e clar ce tre’ să faci
Ca tu, cel vechi, să nu mai fie...
M-asculți pe mine, deci tu să taci,
Dute in bucătărie !
Te pui și faci un blat frumos,
Rotund, moale și pufos,
Și-apoi începi să pui pe el
Bunătați de fiecare fel.
Întâi pui suc de roșii dulci,
Întinzi și-apeși să intre-n blat,
Va deveni gustos și bun,
O să fie aromat.
Puțin salam și multă șuncă,
Doar nu suntem la regim,
Puțin curaj, puțină muncă
Și la sfârșit o să zâmbim.
Dar gata nu mai fii cioban,
Destulă carne că nu mai este,
Fi umpic și italian
Și pune mozarella peste.
La sfârșit punem usor
Deasupra, 3-4 măsline,
Se pun așa pentru decor,
Dar se și mănâncă bine.
Acum bagi totul în cuptor
Și așteptăm în jur de-o oră,
Dar timpul trece mai ușor,
E o ficțiune, de unde oră?
Deci oprește-l repede, nu sta
Că ia toată munca foc.
Și așa te poți distra,
E amuzant, e ca un joc.
Asta a fost rețeta mea
Care sigur te va schimba,
Și ca să fie știută-n lume,
Va trebui să-i dau un nume:
Deci param pam pam și-un strop de Sprite,
Te declar with all my might,
Înfometat from down to above,
Am să-ți spun...”Pizza, my love” !
Ești cumva un om special
Și mănânci acum o pizza?
Te bucuri că nu ești normal
Ca restul lumii fără pizza?
Atunci e clar ce tre’ să faci
Să nu rămâi doar cititor...
M-asculți pe mine, deci tu să taci,
Adu-i o pizza la autor !
003.245
0