Iadul e imaginea în gheață a unei vânători de lei,
ziua mi-e lac de acid lovit de fulger,
o portocală răsare-n fiecare dimineață, vezi,
pentru a fi culeasă și a apărea din nou,
se face praf
dimineață a fost o declarație
un obraz ud,
lapte în apă,
când o carie a sufletului
mușcă din cadrul putred
al imaginii lăsând-o risipă,
un alt nemuritor strânge în dinți
o miză mult mai mare,
Îți învârți sufletul ca o limbă
printre trestii nehrănitoare,
filtrezi o personalitate care
nu poate cere 2 secunde în plus.
La fel de pierdut și
agresiv ca o foaie care plesnește
peste față,
Cat de greu poate fi sa tin minte un nume de craniu,
Mare poet de mult mort, expus la raft, lins de vreme,
mare de fani, adulatori barbosi, babe cornoase tabarasc
ca ciutele, toate zeitatile sunt
După ce am mâncat o gramadă de banane
m-am așezat în orașul căruia-i dădusem cercuri,
cu o zi înainte,
în ale cărui margini erau împinse femeile bătrâne,
așa că le-am văzut.
Am intrat într-o
Ne-am colora si-as invarti
cu buzele tot galbenul din
parul tau intr-un
praf de bronz pe foaia mea.
Rujat astfel cu suflul din tine,
voi avea toate diminetile unui
zambet si, ca
eternitatea
Am tras ușa de la taxi - ceva, o mașină, dacie, ceva străin, oricum nu prea nou, nu mai știu. Șoferul era un tip neras de vreo 35 de ani, slab și nervos, ca un adevărat taximetrist, aplecat pe volan
Stau linistit intre mese,
mama a sufletului meu si tata
al iubirii mele,
privesc pierdut la cifra 7,
te aud des,
tragedia e gluma si
gluma e o nebunie.
Dungi frante de mirosul
lipsei tale se
spuma acida a cuvintelor imi usuca
mie
gandul
si gatul, neputinta in fata obiectului
omului vorbei este o stare de fixare ca un vitel
te uiti in imobilul unei iluzii
trecute in lumea celor
Imi vine a manca din
palma ta, ca un porumboi
ud si obosit, m-au vopsit
nemernicii in culorile
tarii, raiului, cantarii,
tot ce vreau e bobul de la
tine din mana, zbor
dupa un vis prin
În alb cu cerul gurii roșu
am sa fur imaginea
și-am s-o-ngrop în ceafa,
sare limbii unui piton.
Așchii de săpun cad
în rugina norilor,
valea arată ca un creier mare
din care ies pe munți
din nicăieri a apărut nasul tău!
Bang, a zis ceasul, bang.
Ahoy, ai strigat, ahoy, am răspuns.
Oprește comunicarea, deja știm, ai zâmbit.
Suntem singuri în fața ceasului.
Bang, zice a
vela care-și stinge setea-n mare,
însetată până în nisip,
mă gândeam să fie el
când mi-am găsit prietenul
în stradă,
sufocat cu fantomele
unor ochi de bronz,
tatăl său,
sânge cabrat
Curiosii mor informatori,
Efect daunator asupra culturilor de tara
amara gust de cafea intre si peste masea
rup rup rup rup rup rup rup rup rup hei
de ce urechi crezi tu ca ma iei?
Ma vezi
Copil dulce ca o felie de mar,
Zambesti cu dintii-nfipti
in vis
si provoci numai si numai
pareri de bine,
mi-e atat de dor de tine,
un zambet plin de dulce,
Universul e mic si tu teribil de
Claaaaaaaaaatin capul intre foi de stea
salcia ma dulce cu gandul la ea...
Ma bate un vant alabastru in privire dobor ciuta cu-o salva de melancolie,
Sarut o fata de hartie rujata exact sub
Anii au lăsat sarea pe pământ;
Un loc cu oceane înghețate de nisip,
păduri grase, drumuri albe și
vârfuri pustii, sub o lună puternică.
Ai căror locuitori merg încet și tăcuți.
Aș vrea să am
