Poezie
Căldura unui câine nebun
1 min lectură·
Mediu
dimineață a fost o declarație
un obraz ud,
lapte în apă,
când o carie a sufletului
mușcă din cadrul putred
al imaginii lăsând-o risipă,
un alt nemuritor strânge în dinți
o miză mult mai mare,
autonomia de a te priza de
pe unde ești,
a fierbe o lacrimă și-ai da drumul,
când tot lemnul de amestecă
într-o mască,
tot drumul mers
își întinde nopțile în mine,
căci fiecare copil se naște,
și dacă genele mele nu țipă,
nici o oglindă nu va întreba de tine.
Memoria ta proscrisă
cade în ritm cu poezia,
e ca și cum ai stinge scrumul într-o baltă
și m-aș așeza la capăt să privesc
și am porni tăcuți,
cu ochii sentință,
cuvântul ud sub noi -
eșarfa ta o culoare pierdută.
O plimbare scrisă pe plăcuța unui câine nebun,
care fuge visându-ne,
pe ceafa lui să ni se întânlească mâinile,
să ne citim trecutul printre degete,
cândva.
013.048
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Postolache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Postolache. “Căldura unui câine nebun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-postolache-0003659/poezie/54017/caldura-unui-caine-nebunComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Revin.