Poezii

Anii au lăsat sarea pe pământ; Un loc cu oceane înghețate de nisip, păduri grase, drumuri albe și vârfuri pustii, sub o lună puternică. Ai căror locuitori merg încet și tăcuți. Aș vrea să am

După ce am mâncat o gramadă de banane m-am așezat în orașul căruia-i dădusem cercuri, cu o zi înainte, în ale cărui margini erau împinse femeile bătrâne, așa că le-am văzut. Am intrat într-o

din nicăieri a apărut nasul tău! Bang, a zis ceasul, bang. Ahoy, ai strigat, ahoy, am răspuns. Oprește comunicarea, deja știm, ai zâmbit. Suntem singuri în fața ceasului. Bang, zice a

Îți învârți sufletul ca o limbă printre trestii nehrănitoare, filtrezi o personalitate care nu poate cere 2 secunde în plus. La fel de pierdut și agresiv ca o foaie care plesnește peste față,

vela care-și stinge setea-n mare, însetată până în nisip, mă gândeam să fie el când mi-am găsit prietenul în stradă, sufocat cu fantomele unor ochi de bronz, tatăl său, sânge cabrat

dimineață a fost o declarație un obraz ud, lapte în apă, când o carie a sufletului mușcă din cadrul putred al imaginii lăsând-o risipă, un alt nemuritor strânge în dinți o miză mult mai mare,

În alb cu cerul gurii roșu am sa fur imaginea și-am s-o-ngrop în ceafa, sare limbii unui piton. Așchii de săpun cad în rugina norilor, valea arată ca un creier mare din care ies pe munți

Iadul e imaginea în gheață a unei vânători de lei, ziua mi-e lac de acid lovit de fulger, o portocală răsare-n fiecare dimineață, vezi, pentru a fi culeasă și a apărea din nou, se face praf

Ne-am colora si-as invarti cu buzele tot galbenul din parul tau intr-un praf de bronz pe foaia mea. Rujat astfel cu suflul din tine, voi avea toate diminetile unui zambet si, ca eternitatea

Copil dulce ca o felie de mar, Zambesti cu dintii-nfipti in vis si provoci numai si numai pareri de bine, mi-e atat de dor de tine, un zambet plin de dulce, Universul e mic si tu teribil de

Stau linistit intre mese, mama a sufletului meu si tata al iubirii mele, privesc pierdut la cifra 7, te aud des, tragedia e gluma si gluma e o nebunie. Dungi frante de mirosul lipsei tale se

spuma acida a cuvintelor imi usuca mie gandul si gatul, neputinta in fata obiectului omului vorbei este o stare de fixare ca un vitel te uiti in imobilul unei iluzii trecute in lumea celor

Cat de greu poate fi sa tin minte un nume de craniu, Mare poet de mult mort, expus la raft, lins de vreme, mare de fani, adulatori barbosi, babe cornoase tabarasc ca ciutele, toate zeitatile sunt

Imi vine a manca din palma ta, ca un porumboi ud si obosit, m-au vopsit nemernicii in culorile tarii, raiului, cantarii, tot ce vreau e bobul de la tine din mana, zbor dupa un vis prin

Curiosii mor informatori, Efect daunator asupra culturilor de tara amara gust de cafea intre si peste masea rup rup rup rup rup rup rup rup rup hei de ce urechi crezi tu ca ma iei? Ma vezi

Claaaaaaaaaatin capul intre foi de stea salcia ma dulce cu gandul la ea... Ma bate un vant alabastru in privire dobor ciuta cu-o salva de melancolie, Sarut o fata de hartie rujata exact sub